Insula Paștelui este faimoasă în întreaga lume datorită celor 887 de statui denumite moai, create de către primii locuitori ai insulei. Multă vreme s-a crezut faptul că insula a fost populată pentru prima dată în anii 300-400 d.Hr, cam în aceeași perioadă în care oamenii au ajuns în Hawai. Totuși, datări mai recente prin metoda C14 contrazic aceste ipoteze și împing perioadele de colonizare din aproape întreaga Polinezie cu câteva secole mai târziu. Astfel acum este acceptat că primii coloniști ai insulei au sosit aici undeva între 700 și 1100 d.Hr.
Indiferent de data exactă la care primi locuitori ai insulei au pus piciorul pe aceasta, cercetătorii nu au reușit foarte mult timp să își dea seama care este rolul acestor statui; cel puțin până acum, când un studiu recent vine cu o ipoteză în acest sens. Potrivit Cercetătorilor din cadrul Universităţilor Binghamton şi din New York, cele 887 de statui sunt amplasate de-a lungul coastei și reprezintă repere pentru locurile în care există apă potabilă subterană pe insulă. Zona dispune de cantităţii reduse de apă potabilă la suprafață iar locuitorii se bazau în mare parte pe sursa de apă din subteran. Aceste statui se află fix pe linia pânzei freatice.
”Acum că știm mai multe despre localizarea apei dulci, datorită acestor monumente care sunt amplasate acolo unde apa potabilă este aproape de suprafață. Că acest lucru este o simplă coincidență, personal nu cred. Apa de ploaie pătrunde în subteran şi ajunge în zona ţărmului unde rocile nu permit eliberarea acesteia în mare. Solul vulcanic poros de pe Insula Paştelui absoarbe rapid apa de ploaie, fapt ce nu permite formarea râurilor, motiv pentru care locuitorii ar fi putut avea de suferit. Se pare că au găsit până la urmă apă potabilă. Dacă au dorit să semnalizeze acest lucru sau să închine aceste statui în cinstea descoperirii apei nu pot fi sigur”, a declarat Carl Lipo, profesor de antropoligie din cadrul Universităţii din Binghamton.
Experții estimează că, cu doar 49 de centimetri de precipitații anuale, împreună cu o rată mare de evaporare determinată de climatul insulei, zona ar fi lipsită de apă potabilă pentru 317 zile din an. Având în vedere că organismul uman nu poate prelua conținutul mare de sare al apei de mare, cercetătorii cred că băștinașii se foloseau mai mult ca sigur de aceste ape subterane de pe coasta insulei pentru a supraviețui.
Unii oameni de știință au estimat că, în trecut, populația insulei Paștelui ar fi putut ajunge la 20.000 de locuitori, număr care ar fi descrescut odată cu acțiunile de despădurire, necesare atât pentru construirea statuilor, în special a transportului lor, cât și pentru pescuit, fabricarea de plute. Când olandezii au sosit pe insulă în 1722, populația era de 3000 locuitori.
Sursa: foxnews.ro
