Pericopa evanghelică a duminicii a XII-a după Rusalii (Ev.Matei 19, 16-26 ) ne propune reflecții despre viață printr-o întrebare esențială: „Bunule Învățător, ce bine să fac ca să moștenesc viața veșnică?”(Mat. 19,16), luată din episodul evanghelic al întâlnirii lui Iisus cu tânărul bogat.
Această relatare exprimă într-o manieră vădită marea atenție a lui Iisus față de tineri, față de așteptările și speranțele lor, și arată cât de mare este dorința Lui de a-i întâlni personal și de a deschide un dialog cu fiecare dintre ei. De fapt, Hristos își întrerupe drumul ca să răspundă la întrebarea interlocutorului Său, manifestând disponibilitate deplină față de acel tânăr, care este mișcat de o dorință arzătoare de a vorbi cu „Învățătorul bun”, pentru a învăța de la El cum să parcurgă drumul vieții.
În relatarea evanghelică, sfântul apostol Marcu subliniază că „Iisus, l-a privit cu dragoste”(cf. Marc.10,21). În privirea Domnului se află esența acestei întâlniri foarte specială și a întregii experiențe creștine. De fapt, creștinismul nu este în primul rând o morală sau un cod de regului, ci experiența lui Iisus Hristos, care ne iubește personal, tineri sau bătrâni, săraci sau bogați, intelectuali sau oameni simpli, ne iubește chiar și atunci când noi îi întoarcem spatele.
Ce minunat ar fi ca fiecare dintre cei tineri să experimenteze o astfel de privire, să experimenteze adevărul că El, Iisus Hristos, ne privește cu iubire! O iubire jertfitoare, manifestată într-o manieră așa de deplină și desăvârșită, care-l face pe sfântul apostol Pavel să scrie, cu stupoare: „Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Gal. 2,20). Conștiința că Dumnezeu Tatăl ne-a iubit dintotdeauna în Fiul Său, că Iisus Hristos iubește pe fiecare dintre noi și mereu devine un punct sigur de sprijin pentru toată existența noastră umană, ajutându-ne să depășim toate încercările zilnice, suferința și durerea, conștientizarea păcatelor noastre.
În această iubire se află izvorul întregii vieți creștine și motivația fundamentală a faptului de a fi creștin: dacă L-am întâlnit cu adevărat pe Iisus, nu putem să nu-L mărturisim în Duhul Sfânt și celor care încă nu i-au întâlnit privirea! În tânărul din Evanghelie, putem vedea o condiție foarte asemănătoare cu aceea a fiecăruia dintre tinerii de astăzi. Și ei sunt bogați în calități, în energii, în vise, în speranțe: resurse pe care le posedă din belșug! Însăși vârsta lor constituie o mare bogăție nu numai pentru ei înșiși, ci și pentru ceilalți, pentru Biserică și pentru lume.
Tânărul bogat îl întreabă pe Iisus: „Ce trebuie să fac?” Perioada vieții în care sunt cufundați tinerii în întrebări și căutări este un timp de descoperire și cunoaștere a darurilor pe care Dumnezeu i le-a dăruit și a responsabilități față de ele. Apoi, tinerețea este un timp de alegeri fundamentale pentru a construi proiectul lor propriu de viață. Deci este momentul ca tinerii să se interogeze cu privire la sensul autentic al existenței și să se întrebe: „Sunt eu mulțumit de viața mea? Există ceva ce-mi lipsește?”
Asemenea tânărului din Evanghelie, probabil și mulți tineri trăiesc situații de instabilitate, de tulburare sau de suferință, care îi fac să aspire la o viață care să nu fie mediocră și să se întrebe: în ce constă o viață reușită? Ce trebuiesă fac? Care ar putea să fie proiectul meu de viață? Ce trebuie să fac pentru ca viața mea să aibă valoare deplină și sens deplin? Nu trebuie să le fie frică să înfrunte aceste întrebări! Departe de a fi copleșiți, ele exprimă profunde aspirații, care sunt prezente îninima lor. De aceea, ele trebuie ascultate, ele așteaptă răspunsuri care să nu fie superficiale, ci capabile să satisfacă autenticele lor așteptări de viață și de fericire.
Pentru a descoperi proiectul de viață care poate să-i facă pe tineri deplin fericiți, ei sunt invitatați să-L asculte pe Dumnezeu, care are un plan al Său de iubire cu fiecare dintre ei, care așteaptă să fie primit și acceptat. Cu încredere fiecare tânăr să-L întrebe: „Doamne, care este planul tău de Creator și Tată în privința vieții mele? Care este voința Ta? Eu doresc s-o împlinesc. Fiți siguri că vă va răspunde. Nu vă fie frică de răspunsul Lui! „Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și cunoaște toate” (1Ioan 3,20)!
Iisus îl invită pe tânărul bogat să meargă mult dincolo de împlinirea aspirațiilor sale și a proiectelor sale personale, îi spune: „Vino și urmează-Mă!” Vocația creștină provine dintr-o propunere de iubire a Domnului și se poate realiza numai grație unui răspuns de iubire. Iisus îi invită pe ucenicii Săi la dăruirea totală a vieții lor, fără calcul și avantaj uman, cu o încredere fără rezerve în Dumnezeu. Sfinții în Tradiția Bisericii au primit și primesc această invitație exigentă și pornesc cu iubire smerită în urmarea lui Hristos răstignit și înviat. Perfecțiunea lor, în logica credinței uneori incomprehensibilă din punct de vedere uman, constă în a nu se mai pune în centru pe ei înșiși, ci în a alege să meargă și să pășească în viață împotriva curentului, de orice natură subiectivă, ideologică sau pătimașă ar fi el, trăind conform Evangheliei.
După exemplul atâtor ucenici ai Domnului, și noi suntem chemați să primim cu bucurie invitația la urmare, la a fi cu și în Hristos, ca să trăim intens și cu folos duhovnicesc în această lume. De fapt, prin Botez El cheamă pe fiecare să-Lurmeze cu fapte concrete, să-Liubească mai presus de orice lucru și să-L slujească în frați Săi. Tânărul bogat, din păcate, nu a primit invitația lui Iisus și a plecat mâhnit. Nu găsise curajul de a se dezlipi de bunurile materiale pentru a găsi binele cel mai mare al istoriei propus de Iisus.
Tristețea tânărului bogat din Evanghelie este aceea care se naște în inima fiecăruia atunci când nu există curajul de a-L urma pe Hristos, de a face alegerea corectă de a fi cu și pentru Hristos. Dar niciodată nu este prea târziu pentru a-i răspunde! Dumnezeu așteaptă mereu și mereu. Iisus Hristos nu încetează niciodată să-și îndrepte privirea Sa de iubire și să ne cheme să fim vrednici ucenici ai Săi, propunând unora o alegere mai desăvârșită. Să fim atenți dacă Domnul ne invită la o dăruire jertfitoare mai mare, pe căi diferite ale Providenței, fiind disponibili să primim cu generozitate și entuziasm acele semne de predilecție specială, exprimând necesarul drum lung de discernământ în orice alegere. Apoi, să nu vă fie frică, dragi tineri și dragi tinere, dacă Domnul vă cheamă la viața călugărească, monahală, misionară sau de consacrare specială: El știe să dăruiască bucurie profundă celui care răspunde cu abnegație și curaj! În afară de acest fapt, Iisus Hristos îi invită pe cei care simt vocația la căsătorie s-o primească cu credință, angajându-se să pună temeiuri solide pentru a trăi o iubire autentică, fidelă și deschisă la darul vieții, care este bogăție și har pentru societate și pentru Biserică.
Arhim. Teofan Mada
