FCC UAV Arad și-a propus să se lupte în acest sezon de la egal la egal cu formația ce domină de ani buni baschetul feminin românesc, Sepsi SIC Sfântu Gheorghe. Pentru că, dacă e să privim restul competitoarelor, doar CSM Constanța și Rapid București se ridică la un nivel decent, cele două reușind chiar să învingă Aradul pe teren propriu. Campionatul e slab, nivelul e destul de jos, deși Sepsi, un club ce a crescut pe principii sănătoase de la an la an, e o forță și poate concura de la egal cu egal cu multe echipe puternice europene, cum a demonstrat de altfel și în acest sezon al FIBA EuroCup. Așadar, putem spune că în sportul cu mingea la coș al fetelor vorbim în România de Sepsi (cu buget poate dublu sau chiar triplu în comparație cu cel al Aradului) și restul lumii. O situație deloc plăcută pentru baschetul feminin arădean, care nu mai cunoaște succesul de aproape un deceniu, cu ultima Cupă cucerită în 2014 și ultimul titlu un an mai devreme, în 2013. De atunci nu se mai leagă nimic, pe plan local au trecut anii fără vreo confirmare din partea vreunei jucătoare tinere cu potențial, iar puținele jucătoare românce de valoare nu mai preferă Aradul. Banii au fost destul de puțini, deși în acest sezon este mai bine, iar Primăria și alți sponsori și parteneri, printre care și Universitatea Aurel Vlaicu, au pus umărul la un buget ceva mai important. Doar că strategia de transferuri a dat multe erori, au avut loc schimbări la nivel de lot parcă mai multe ca niciodată, staff-ul tehnic a rămas și el dator până acum, în vreme ce problemele medicale nu au ocolit nici ele echipa arădeană. Așadar, am găsi destule motive pentru rușinoasa înfrângere de aseară, din finala Cupei României, 63-109 cu Sepsi SIC. Totuși, diferența uriașă rămâne aproape fără explicație, cu toate că probabil finala nu a fost pregătită așa cum trebuie, iar galben-albastrele au fost în primul rând mental consolate cu eșecul. Și de aici și figurația, cu incapacitatea în primul rând fizică de a face față vitezei de joc și intensității propuse de Sepsi, o echipă bine structurată, de la antrenor, un Zoran Mikes tot mai bun, până la un lot echilibrat valoric și numeric, cu individualități de certă valoare. Selectate foarte bine, căci și cei din secuime schimbă lotul în linii mari an de an, în special la nivel de straniere, astfel că nu putem să vorbim de omogenitate în plus la start de stagiune.
Prea multe erori la transferuri și schimbări de lot pe bandă rulantă
Dincolo, o FCC UAV ajunsă la Sfântu Gheorghe poate în cel mai prost moment al său, cu o Hadzovic revenită în echipă după o accidentare ce a ținut-o pe margine aproape două luni și cu câteva jucătoare noi transferate abia în iarnă, ba chiar sârboaica Bogicevic era ajunsă de doar două săptămâni. Lăsând la o parte faptul că la nivel de jucătoare românce Aradul aproape că nu contează (excepție Akathiotou, care e totuși cipriotă dar are și cetățenie română), dovadă și faptul că nu dă nicio jucătoare la națională, stranierele aduse să ridice nivelul echipei au dezamăgit (n.n. cu o excepție) în meciurile importante, iar aici vorbim în primul rând de cele două cu Sepsi, meciul tur de campionat și finala de Cupă, plus dubla tur-retur din campionat cu Constanța, dar și returul cu Rapid. În fapt, partidele care se contabilizează în dreptul acestora, pentru că duelurile cu formațiile slabe sunt irelevante. Există totuși, așa cum aminteam mai sus, excepția Trinity Baptiste, americanca ridicându-se la un nivel bun în majoritatea meciurilor, chiar și în corecția din finala Cupei. În rest prestații cu lumini și umbre pentru celelalte jucătoare, unele chiar plecate de la echipă pe parcurs, semn că nici antrenorul Bogdan Bulj și nici conducerea nu au reușit să formeze un lot cu care Aradul să stea măcar aproape de nivelul lui Sepsi. Și să nu fie surclasată într-o manieră greu de digerat, cum a fost cea de aseară. Probabil cei mai fideli suporteri nu au mai văzut-o atât de slabă pe FCC UAV de mulți ani, iar o asemenea figurație ar trebui să provoace o reacție de orgoliu măcar în perspectiva sezonului viitor.
Campioana Sepsi a devenit o forță invincibilă, FCC UAV – (posibil) cea mai bună între slabe!
E clar că e nevoie de un impuls ceva mai mare din punct de vedere financiar, dar și de o conducere mult mai activă și performantă, pentru a forma un lot cu adevărat puternic și a apropia Aradul de marile succese de altădată. Până atunci mai e de finalizat campionatul, unde deși riscă locul doi înainte de play-off, FCC UAV poate realiza maxim o finală, adică reeditarea rezultatului din stagiunea trecută. Prea puțin, însă, pentru un campionat atât de slab, dar mai ales dacă ne raportăm la palmaresul și istoria acestei echipe. Revenind la ultimul act al Cupei de luni, să mai spunem că organizatorii au oferit mai multe premii speciale individuale (evident, nici unul pentru vreo jucătoare de la Arad, deși poate Baptiste merita o consolare), în vreme ce partenerul Federației, Mozzart Bet România, a oferit trofeul dedicat cele mai bune jucătoare a finalei, daneza Maria Jespersen, care a fost și cea mai bună marcatoare. Cea mai bună apărătoare a fost Khadijiah Cave, cea mai bună pasatoare Anne Marie Godri-Părău, iar cea mai bună recuperatoare tot Khadijiah Cave. Mai jos aveți câteva imagini surprinse la finala Cupei României, sursa fiind contul de facebook al clubului gazdă, Sepsi SIC Sfântu Gheorghe. (foto principal: FCC UAV, facebook)
