Scrâșnitul dinților se descrie prin încleștarea maxilarelor și la mișcarea dinților fără a realiza o activitate funcțională, precum masticația, vorbirea sau înghițirea alimentelor/salivei. Aceste forțe parafuncționale repetate pot dăuna dinților atunci când au loc obiceiuri realizate în mod inconștient – cu alte cuvinte, persoana nu este conștientă că scrâșnește din dinți.
Copiii sunt cei mai predispuși la crearea unor obiceiuri inconștiente, precum roaderea unghiilor (obicei numit onicofagie), sugerea degetului sau sugerea obrajilor.
Suzeta şi suptul degetului – ce efecte pot avea asupra danturii şi cum dezvăţăm copilul de aceste obiceiuri
Facebook Comments