Un studiu a constatat că proteina ce are legătură cu boala Alzheimer ar putea fi transmisibilă în timpul transplanturilor chirurgicale. Aceasta este concluzia a două studii, realizate în diferite perioade şi de diferite echipe.
În timp ce ambele studii sugerează că aceste aşa-zise proteine beta-amiloide pot fi într-un fel „sădite” în creierul unui pacient, în timpul procedurilor medicale, acest lucru nu înseamnă că pacienţii vor dezvolta neapărat Alzheimer.
Acumularea de proteine beta-amiloide în plăcile creierului, care împiedică exercitarea funcţiei neurologice este un indicator cheie a maladiei Alzheimer, iar acest lucru este rar observat înainte de bătrâneţe. Cu toate acestea, studiul care a apărut săptămâna aceasta în revista Swiss Medical Weekly a relevat faptul că cerectătorii au identificat aceste plăci în creierului tinerilor şi adulţilor cu vârsta cuprinsă între 28 şi 63 de ani, care au suferit un transplant de dura mater.
Dura mater este membrana care înconjoară creierul şi măduva spinării şi se utilizează pentru a fi transplantată în formă de grefe, cu scopul de a repara membranele pacienţilor care au suferit o intervenţie chirurgicală pe creier. Astăzi sunt folosite şi membrane sintetice în acest scop.
Cei 7 subiecţi, implicaţi în studiu, au decedat din cauza unei boli neurodegenerative numită boala Creutzfeldt-Jakob (BCJ). Agenţii cauzatori ai BCJ sunt prionii, compuşi din proteine prionice greşit pliate (PrPSc), care formează agregate în ţesutul neurologic determinând leziuni cerebrale progresive şi semnele şi simptomele caracteristice ale bolii. Investigaţiile ulterioare au arătat că această proteină a fost transferată împreună cu dura mater pe care au primit-o în timpul transplanturilor.
Efectuând autopsiile acestor şapte creiere, autorii studiului au descoperit că 5 dintre ele au avut plăci cu beta-amiloid. Toţi subiecţii au murit la o vârstă mult mai tânără decât cea care de obicei este asociată cu dezvoltarea acestor plăci. Aceasta lucru a făcut ca oamenii de ştiinţă să presupună că fragmentele acestor proteine ar fi fost transferate împreună cu dura mater şi „sădite” în creierele pacienţilor.
O sugestie similară a fost făcută de către autorii unui alt studiu care a analizat creierul persoanelor ce au suferit un transplant al hormonului uman de creştere. Transplantul acestui hormon, extras din glandele pituitare ale donatorilor decedaţi, a fost oprit în 1985, după ce a fost constatat că există riscul de a transfera proteine prionice patogene. Autopsiile efectuate în timpul acestui studiu au relevat, de asemenea, prezenţa plăcilor beta-amiloid în creier.
Constatările ambelor studii au provocat dezbateri considerabile. În timp ce aceste transplanturi reprezintă doar una dintre mai multe explicaţii posibile pentru prezenţa proteinelor beta-amiloide, se cere o reevaluare a procedurilor de decontaminare a instrumentelor chirurgicale.
Mai mult decât atât, din moment ce toţi subiecţii au murit înainte de a afişa orice fel de simptome efective asociate cu maladia Alzheimer, nu se ştie dacă pacienţii ar fi dezvoltat această boală.
Sursa: descopera.ro
Facebook Comments
