Stagiul de cotizare în sistemul public de pensii include perioadele de timp pentru care s-au plătit contribuții la asigurări sociale. În anumite situații, însă, deși beneficiarul nu a plătit contribuții, perioadele se iau în calcul la stabilirea vechimii în muncă.
Ca să poată ieși la pensie pentru limită de vârstă, o persoană trebuie să aibă un stagiu maxim de cotizare de 35 de ani și vârsta de 65 de ani, dacă este bărbat, și 30 de ani de stagiu și 60 de ani și jumătate, dacă este femeie. Sau măcar 15 ani de vechime în muncă, așa cum prevede Legea 263 din 2010.
Potrivit acesteia, stagiul de cotizare rezultă în urma adunării perioadelor de timp pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurările sociale în sistemul public de pensii. Legea mai prevede că la stabilirea stagiului de cotizare se iau în calcul și perioadele de timp lucrate legal în alte țări ale UE sau cu care România are convenții în acest sens, în condițiile reglementate de normele juridice la care țara noastră este parte.
Cum se dovedește vechimea
„Documentul în baza căruia se face dovada vechimii în muncă înainte de 1 aprilie 2001 este carnetul de muncă, dacă acesta are înscrise în el toate perioadele de activitate realizate de asigurat”, a explicat Angelica Mihail, directorul de comunicare al Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP). Vechimea în muncă se poate dovedi și cu adeverințele-tip eliberate de foștii angajatori, conform modelului din normele de aplicare ale Legii 263 din 2010.
Sursa: evz.ro
