La 3 noiembrie 644, în Medina, Umar ibn al-Chattab, cel de-al doilea calif musulman a fost ucis de o sclavă persană.
‘Umar, pronunţat şi Omar (579- 644), a fost unul dintre cei mai puternici şi influenţi califi musulmani din istorie şi s-a numărat printre companionii profetului islamic Muḥammad. L-a succedat pe Abu Bakr ( 632- 634), în calitatea de calif, fiind al doilea dintre cei patru Califi Bine-Călăuziţi sau Ortodocşi, în august 634. Este cunoscut pentru natura sa dreaptă şi pioasă, care i-a adus titlul de Al- Farūq (cel care distinge între bine şi rău ). Uneori este menţionat ca ‘Umar I de către istoricii din islam, întrucât mai târziu, un alt calif, umayyad, ‘Umar II, a purtat acelaşi nume.
Din cauza firii sale stricte şi dictatoriale, ‘Umar nu era o figură foarte populară printre personalităţile notabile din Medina, în consecinţă venirea lui la succesiunea tronului a fost iniţial descurajată de către companionii de rang înalt ai lui Abu Bakr. Cu toate acestea, Abu Bakr a decis să îl aleagă pe ‘Umar ca succesor al său. ‘Umar încă era vestit pentru extraordinara sa voinţă, inteligenţă, viclenie politică, imparţialitate, justiţie şi grijă pentru cei săraci şi defavorizaţi iar Abu Bakr era pe deplin conştient de puterea şi abilităţile lui ‘Umar pentru a-i succeda la conducere. Înainte de moartea sa, Abu Bakr l-a chemat pe ῾Uṯmān să îi scrie testamentul, în care l-a declarat pe ‘Umar succesorul său şi în care îl instruia pe acesta să continue cuceririle Iraqului şi ale fronturilor siriene. Această decizie a lui Abu Bakr s-a dovedit a fi esenţială pentru consolidarea imperiului islamic în formare.
Sub conducerea sa, califatul Bine-Călăuzit s-a extins într-un ritm fără precedent, stăpânind întregul Imperiu Sasanid şi mai mult de două treimi din Imperiul Bizantin. Atacurile sale împotriva Imperiului Persan Sasanid au dus la cucerire Persiei în mai puţin de doi ani. Potrivit tradiţiei evreieşti, ‘Umar a fost cel care a ridicat interdicţia pusă de creştini pentru evrei şi le-a permis acestora să intre în Ierusalim.
În 644, ‘Umar a fost asasinat în timpul rugăciunii. Asasinarea a fost întreprinsă de către persani, ca răspuns la cucerirea musulmană a Persiei şi fusese plănuită cu 6 luni înainte. În octombrie 644, ‘Umar a plecat în pelerinaj la Mecca, în timpul căruia asasinii au proclamat moartea acestuia în cursul aceluiaşi an. Se spune că ‘Umar, când se afla pe Muntele Arafat, a auzit o voce care i-a spus că nu avea să mai meargă a doua oară pe acel munte. ‘Umar este înmormântat la moscheea An-Nabawī (Moscheea Profetului), alături de Abu Bakr.
Sursa: descopera.ro
