Trebuie să ai sau să faci ceva special pentru a păstra armonia într-o casă cu patru fete. Iar Horia Brenciu pare să se fi născut cu talentul de a le menține fericite pe Alice, soția lui, și pe fetele lor: Mina (4 ani), Maria (17 ani) și Andreea (25 de ani). Care să fie secretul, ce tactici aplică? Să-l lăsăm să ne povestească…
Libertatea: Ești minoritar acasă, cu 4 fete. Care e secretul conviețuirii pașnice și vesele alături de Alice, Andreea, Maria și Mina?
Horia Brenciu: În primul rând, în fiecare zi îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fetele mele. Mi-am dorit o familie și acum o am, slavă cerului. Dorința mea e ca în fiecare zi să pot face parte din viața ei și să fructific fiecare moment. Fiecare moment poate însemna un sfat, o invitație la film, o carte de colorat sau un joc cu mingea, un drum la mare sau o vizită la Brașov, o ieșire la masă, în parc ori la spectacole cu copiii sau orice alt prilej care ne-ar putea apropia.
Fetele fac cam tot ce vor din tații lor și obțin orice-și propun de la ei… Ale tale ce “butoane” apasă ca să le dai ce vor sau să le lași să facă ce vor?
Cred că butonul acesta se dă fiecărui tată la nașterea copilului său. Butonul central al fetelor mele, pe care știu să apese când e cazul, e o pupătură zdravănă, urmată de o îmbrățișare. Ele știu că dacă fac ritualul ăsta, pot veni cu o oră mai târziu acasă de la petrecere, de exemplu… Vorbesc, deocamdată, doar de cele mari.
Spuneai acum vreo doi ani că-ți dorești foarte mult un băiat. Vă mai gândiți la asta sau vă e bine în formula de acum?
Ne e foarte bine în formula de acum. Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi. Vom trăi și vom vedea…
Maria cântă la pian și face vocalize, iar Andreea a luat lecții de balet… Ce alte talente au membrii familiei Brenciu?
Maria, după experiența de la Sala Palatului de anul trecut (a urcat pe scenă alături de Horia – n.r.), a decis să ia în continuare lecții de canto. Mina pictează, dansează și cântă absolut toate cântecele Găștii Zurli, iar Andreea s-a decis să ne trateze psihic pe toți (râde), așa că s-a înscris la a do-ua facultate, cea de psihologie. Alice e Zâna Bună.
Fetele cele mari… sunt destul de mari să aibă iubiți sau pretendenți la acest statut. Te neliniștește acest lucru sau ești pregătit sufletește?
Ușa a fost deja asediată! (râde) Și, sincer, mi-am păstrat zâmbetul de fiecare dată când am văzut băieți bătând, mai discret sau mai cu răspundere, fie pentru Maria, fie pentru Andreea. Cu toate astea, aștept ca fetele mele să-mi povestească despre pretendenții lor, cu bune și cu rele. N-am nici o intenție să le țin într-un turn de sticlă, pentru ca apoi, pe la o vârstă rotundă, să le las să plece. Ar fi cea mai mare greșeală.
Ce amintiri ai de pe vremea când curtai tu fete?
Tata mi-a lăsat libertate totală. Cred că se baza și pe educația pe care mi-a dat-o. E adevărat că, pe atunci, o petrecere de bloc reunea maximum 10-15 persoane și jocurile preferate erau cât se poate de simple și pudice. Îmi aduc aminte de “ghicește banul”: moneda se ascundea într-una dintre palme, iar dacă persoana căreia îi arătai pumnii strânși ghicea, trofeul consta într-o sărutare pe obraz. Nu știu cum se făcea că toate fetele ghiceau din prima unde ascundeam monedele… Sigur că lucrurile se schimbau când te duceai la chefurile rock, unde tipi cu plete cântau Pink Floyd și rupeau inimile fetelor… Eu eram unul dintre ei!
Sursa: libertatea.ro
