Fiecare dintre noi am ajuns la un moment dat pe patul spitalului sau, dacă nu personal, tot am avut pe cineva drag căruia i-am purtat grija suferinței pricinuite de boală. Chiar dacă povara suferinței fizice ne este dat a o purta singuri (tu suporți durerea, tu te panichezi, tu duci lupte interioare până la pragul deznădejdii, tu începi a nădăjdui la bine chiar dacă diagnosticul spune altceva…), orice gest, orice mână întinsă spre patul tău de suferință poate face minuni pentru felul în care îți porți neputința. Asta cu atât mai mult cu cât acest gest vine din partea cuiva din afara familiei și mai ales din partea cuiva a cărei menire este tocmai de a duce mai aproape de Dumnezeu cele mai tainice rugăciuni de însănătoșire.
Ieri, cadrele medicale și bolnavii internați la Spitalul Județean Arad au avut parte de un moment plin de bucurie și surprinzător deopotrivă. Au fost colindați de Grupul psaltic „Sf. Ioan Damaschin”. Cum colindele s-au mai auzit în spitalele arădene și în alți ani, pare să nu fi fost, totuși, nimic surprinzător. Dar a fost. Asta pentru că cel care i-a colindat împreună cu grupul psaltic, cel care a dat mâna cu ei și i-a îmbărbătat a fost chiar Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
”Nu de mult, vă mărturiseam că mă simt Acasă acolo unde Îl slujesc pe Dumnezeu, Biserica și oamenii . Vizitele la spitale nu sunt ceva neobișnuit. La Râmnicu Vâlcea mergeam la spital cu Colinda în Ajunul Crăciunului, împreună cu mulți colindători, oferindu-le bolnavilor calendare, iconițe și fructe, pentru că, în Ajun de Crăciun, bolnavii rămâneau aproape singuri, rudele fiind ocupate acasă cu pregătirile pentru Sfintele Sărbători. Prin prezența noastră, cei din spital trăiesc un sentiment aparte, că Dumnezeu lucrează prin oameni și îi bucură prin colindători.
Am încercat să pătrundem cu dragostea și colindul nostru în toate rezervele cu bolnavi, oameni suferinzi. Am stat de vorbă cu ei și am oferit tuturor, din partea Arhiepiscopiei Aradului, calendare, iconițe și fructe, au fost miruiți cu ulei sfințit la Taina Sfântului Maslu, și mai presus de toate un colind și o rugăciune de încurajare și îmbărbătare, că Dumnezeu îi iubește și îi ajută, chiar dacă acum se află în spital.
Copiii, tinerii și vârstnicii aflați pe paturile spitalului au reușit, prin reacțiile lor, prin emoția atât de evidentă, să ne întoarcă înzecit bucuria părtășirii acestui moment. Mi-au povestit cum s-au accidentat, că suferă de diverse boli, că așteaptă să se facă sănătoși, însă cei de la terapie intensivă erau într-o tainică și grea suferință…
Cadrele medicale au primit cu mare deschidere colindul nostru și am ținut în mod deosebit să îi felicit pentru jertfa lor deosebită, dorindu-le putere și ajutor de la Dumnezeu în actul medical și cel de alinare a suferințelor umane.
Orice vizită bisericească în spital creează o stare aparte pacienților, dar și nouă ne aduce aminte mai mult că suntem muritori, că trebuie să prețuim viața și sănătatea și să ne rugăm Lui Dumnezeu pentru aceste daruri și pentru toți oamenii aflați în suferință, fie acasă, fie în spitale, azile, orfelinate sau în penitenciare.
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți cu dragoste, sănătate, înțelegere și sfințenie.”, ne-a mărturisit †Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului.
Că momentul a fost unul mai mult decât binevenit, plin de bucurie, emoție și Lumină stau ca dovadă chiar reacțiile celor suferinzi și mărturia unui cadru medical care atunci când a vrut să întrebe pe unul dintre pacienți dacă s-a bucurat de momentul trăit, acesta i-a răspuns: ”Putem vorbi mai târziu? Acum trebuie să sun acasă să spun cine ne-a colindat!”
