Situată la 36 km vest de Arad, Mănăstirea Bezdin cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” datează din anul 1539, fiind una dintre puținele mănăstiri ortodoxe sârbe din România ce se mai păstrează.
Numele mănăstirii care se află la 5 kilometri de satul Munar vine de la pârâul Bezdin, care formează o serie de mlaștini cu mult stufăriș în partea vestică a lăcașului de cult. De obicei, cei care ajung la mănăstire sunt turiștii care vin în Parcul Natural Lunca Mureșului, pentru a vedea nuferii din bălțile de la Bezdin.
Mănăstirea a fost construită în mijlocul unei păduri dese, spre a fi ferită de dușmani, însă în timp pădurea a fost tăiată, astfel că aceasta se află acum între digul din spatele lăcașului de cult și râul Mureș.
După cum consemna ieromonahul Leontie Bogojevici pe o filă de Psaltire aflată acum la Vârșeț, în Serbia, construirea Sfintei Mănăstiri Bezdin s-a început în anul 1539, prin râvna lui Iova Iaksici din Nădlac care, împreună cu familia sa, a contribuit financiar la ridicarea mănăstirii, acesta viețuind ulterior mulți ani aici. Se întâmpla în anul 1539, pe vremea arhimandritului Ioasaf Milutinovici, lucrările finalizându-se cu ajutorul credincioșilor.
În timpul ocupației otomane, Mănăstirea Bezdin a fost incendiată de turci, dar călugării au rămas pe loc. Au construit o biserică din lemn în care au slujit ani de zile, până au reușit să construiască o altă mănăstire, mai mare. Biserica din cărămidă a fost ridicată în anul 1690, în stil bizantin, în formă de treflă cu trei abside.
După 1740, urmează o perioadă de dezvoltare a mănăstirii, pe timpul egumenului Teodosie Veselinovici, care a venit la Bezdin de la Mănăstirea Vincia, din Serbia, împreună cu obștea, de unde au fugit fiind prigoniți de turci. Printre multele obiecte de cult deosebit de valoroase, aceștia au adus și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, provenită de la Muntele Athos.
Comunitatea sârbă din această zonă a frecventat lăcașul de cult și a ajutat la dezvoltarea și funcționarea lui. În anul 1753, Ștefan Tenețchi, cunoscutul pictor arădean de origine sârbă, a pictat iconostasul bisericii, iar în anul 1755 a fost executată lemnăria și donată sfânta masă din marmură pentru altar. Ștefan Tenețchi a fost renumit în întregul Ardeal, după ce a realizat picturile iconostasului din Catedrala greco-catolică din Blaj, dar și din alte importante biserici.
În mănăstire a locuit, între anii 1783-1789, arhimandritul Gherasim Adamovici, devenit apoi episcop ortodox de Sibiu (1789-1796), unul dintre promotorii revendicărilor românești expuse în ‘Supplex Libellus Valachorum’ .
Comunitatea sârbă l-a adus în anul 1802 pe pictorul Jacov Orfelin, care a pictat un iconostas complet nou, iar în 1833 au fost executate importante lucrări de reparații. Între anii 1912—1922, la Bezdin a lucrat marele pictor sârb Ștefan Alexici, care a executat mari compoziții picturale, aflate astăzi la Vicariatul Ortodox Sârb din Timișoara, spre bună păstrare. Tot acolo se află și o parte din pictura iconostasului — părțile demontabile — precum și cea mai mare parte o bogatei biblioteci a mănăstirii.
Biserica este închisă de cele trei aripi ale ansamblului mănăstirii, construite în secolul al XVIII-lea, etajate la sud și la vest și parter la nord, care adăpostesc chiliile călugărilor, paraclisul, stăreția, sufrageria și alte dependințe. În anul 1771, mănăstirea avea peste 52 de încăperi, în acei ani viețuind aici 16 călugări.
Mănăstirea de la Bezdin a supraviețuit peste timp, până în anul 2000, aici neexistând nici măcar curent electric. Însă chiar dacă obștea a fost săracă prin numărul ei, puternica spiritualitate a fost păstrată și transmisă mai departe de Maica Anghelina, stareța mănăstirii, care a venit la Bezdin în data de 10 octombrie 1992, după ce anterior fusese monahie la Bodrog timp de 5 ani.
În semn de recunoaștere pentru eforturile și calitățile sale, Maicii Anghelina i-a fost conferit de către episcopul Luchian, administratorul tuturor așezămintelor monahale ortodoxe sârbe din România, dreptul de a purta cruce și toiag, cea mai înaltă recunoaștere acordată unei femei ortodoxe trecute la monahism.
Din păcate însă, la sfârșitul lunii octombrie 2014, Maica Anghelina a trecut în lumea celor drepți, la 84 de ani, după ce a luptat cu o boală necruțătoare, slujba de înmormântare a celei care a fost stareța mănăstirii fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu episcopul Luchian.
Sfântul lăcaș nu va rămâne însă pustiu după plecarea Maicii Anghelina în lumea celor drepți, ea aducând aici la Bezdin, în urmă cu câțiva ani, un călugăr din Serbia, care a fost hirotonisit ca preot al mănăstirii.
Sursa: agerpres.ro
