Acum 4 luni, intr-o seara de vineri, 63 de familii s-au trezit aruncate intr-o tragedie fara margini prin pierderea in conditii dintre cele mai chinuitoare oameni dragi: copii, frati, surori, prieteni, soti, sotii….In aceeasi seara peste 150 de copii, ca nu ii poti numi altfel, aveau sa ramana cu urmele acelei tragedii pe propriul corp pentru a duce mai departe dovada societatii bolnave in care orice este posibil atat timp cat cu bani poti obtine orice, oricand, la orice ora…MAI PUTIN VIATA, pentru ca, nu-i asa, „si bogatii mai mor cateodata”…
Suntem bolnavi…de ce? Pai, se pare ca atat de obisnuiti suntem cu moartea incat dupa ce am trecut prin temnite comuniste, revolutii si mineriade nevinovate de mortii lasati in urma, ne zguduim un pic, varsam o lacrima, mai iesim la un mars…dar uitam. Uitam dupa care ne-o furam dinnou, insa mintea noastra croita pe legea lui „asta e” urmeaza acelasi traseu: un pic de zguduiala, o lacrima, un mars si gata.
In zilele de doliu national ce au urmat tragediei #colectiv a fost ceva…un vant de schimbare, si chiar si in Arad, unde, ne place sau nu, spiritul civic este usor in coma indusa, am putut spune totusi cu inima deschisa in timpul marsului ” in seara asta Aradul a fost Colectiv”, dar cum orice minune tine 3 zile, dupa un pic de zguduiala interioara, o lacrima, un mars…am uitat si am adormit in asteptarea unui „what’s next?” ce ne sta parca scris pe frunte.
Acolo, la clubul Colectiv, a avut loc, astazi, la 4 luni de la tragedie, o comemorare prin bunavointa voluntarilor inimosi de la #ImpreunaRezistam care au facut apel pentru o comemorare cu flori, lumanari si…martisoare. Cei care inca simt povara acelei seri au mers astazi acolo si au aratat celor plecati ca nu sunt uitati, iar celor ramasi ca nu sunt singuri in povara ce le-a ramas pe umeri, fapt pentru care nu putem decat sa le multumim si sa ne alaturam macar cu gandul suferintei ce inca se respira in aerul de la Colectiv.
Suntem mai putini cu 63. Conteaza?
Si daca aceeasi adormire nu ne mai lasa copiii sa ajunga nici pana la varsta celor din Colectiv? Pentru ca suntem mai putin si cu 3…bebelusi. Asta conteaza?
