Cu 29 de ani în urmă, pe 26 aprilie, vacarmul mărunt al planetei amuţea în faţa celei mai mari catastrofe nucleare produse vreodată de un obiectiv civil. Centrala nucleară de la Cernobîl din Ucraina, amplasata pe un afluent al fluviului Nipru la doar 110 km de capitala Kiev, exploda în urma unei întregi serii de disfuncţionalităţi.
Tragedia imediată – morţii şi răniţii din zonele învecinate – nu a reprezentat decât începutul unui coşmar care a continuat ani de zile. Spectrul răspândirii substanţelor radioactive cu efect letal a paralizat întreaga Europă şi a creat ulterior o panică devastatoare, care şi-a întins tentaculele până pe malurile răsăritene ale Oceanului Atlantic.
Potrivit INES (International Nuclear Event Scale), dezastrul de la Cernobîl s-a situat pe nivelul 7 de gravitate, în condiţiile în care anvergura scării de măsurare se întinde între 0 (nivelul minim) şi Cernobîl. Sau, dacă vreţi, 7.
Totul a început pe 26 aprilie, la ora 01.23. Radioliza apei a dus la formarea unui amestec detonant de hidrogen şi oxigen. S-au produs explozii locale, care au dus la ejectarea barele ce permiteau controlul reactorului. Într-un interval de circa 3 secunde, puterea se însuteşte.
Cele 2.000 de tone ale uriaşei dale de beton care acoperă reactorul sunt azvârlite în aer şi cad peste miezul acestuia, care este fracturat de şoc. Se declanşează un incendiu puternic, iar din hăul format de explozie se ridică spre cer o lumină strănie, cu reflexe albastrui.
Nimeni nu realiza la acea oră amploarea exploziei de la Cernobîl şi nici pericolul ei extrem.
Sursa: descopera.ro
