Pe 14 martie 1879 s-a născut Albert Einstein, fizician, autorul teoriei Relativităţii şi laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1921).
Albert Einstein s-a născut pe 14 martie 1879 la Ulm, un oraş modest din Germania, într-o familie de evrei. Tatăl său, Hermann Einstein, era electrician şi cocheta şi cu statutul de inventator. Mama sa, Pauline Koch, era o fire mai degrabă artistică, cu înclinaţii muzicale, interpretând foarte bine la pian sonatele lui Beethoven. Fratele mamei sale, Caesar Koch, inginer de profesie, care locuia împreună cu familia lui Albert, a avut o influenţă foarte mare asupra copilului, mai ales în ceea ce priveşte ştiinţele exacte, revelându-i latura pasionantă a matematicii. Atunci când micul Albert avea 6 ani, părinţii i-au luat un profesor de vioară, dar muzica l-a lăsat aproape indiferent până în ziua când a descoperit sonatele lui Mozart. Din acel moment, cântatul la vioară a devenit una dintre cele mai fierbinţi pasiuni ale viitorului savant. Copilul Albert Einstein era foarte timid şi singuratic şi îi plăcea să se joace singur în parc şi în pădure.
În timpul şcolii generale şi a colegiului, tânărul Einstein nu a fost un elev prea strălucit, excelând exclusiv la matematici şi fizică. Cu toate acestea, în 1905, la 26 de ani, Einstein avea să publice două articole ştiinţifice care aveau să revoluţioneze lumea.
Primul descria transformarea energiei unui corp încălzit în energie luminoasă. Această trasformare nu era posibilă decât considerând lumina ca fiind formată din particule, pe care Einstein le-a numit cuante de lumină (fotoni). Lumina, afirma Einstein, nu este nici continuă, nici discontinuă, ci se află în ambele ipostaze în acelaşi timp. Fără să ştie încă exact cum este posibil ca lumina să aibă în acelaşi timp două proprietăţi opuse, Einstein intuise un adevăr fundamental al fizicii, pe care cercetările ulterioare îl vor confirma. Al doilea articol îşi propunea să rezolve problema eterului. Teoria lui Einstein excludea existenţa eterului. Singura dată exactă care permite descrierea vitezei luminii este viteza sa c, constantă oricare ar fi viteza observatorului. În septembrie 1905, Einstein adaugă o completare a acestui articol şi elaborează celebra formula E=mc2. Einstein începe să se gândească la teoria relativităţii generale pentru a explica fenomenul căderii corpurilor. Dar savantul a realizat că pentru a ajunge la un rezultat ştiinţific în această privinţă avea nevoie de cunoştinţe mai aprofundate în matematicile moderne.
Sursa: descopera.ro
