Generaţiile din perioada anilor 1970-2000 îşi mai aduc aminte cum arăta terenul de fotbal din Sânicolaul Mic. Dacă mai are cineva poze din acea vreme, chiar am dori să fie publicate. De fapt mai mult “ nu exista”, pe el fiind depozitate maşini agricole şi alte reziduri.
În zilele noastre, baza este o bijuterie, mai ales suprafaţa de joc. Cu toate că pe acest teren se desfăşoară antrenamente şi jocuri de fotbal şi de rugby, gazonul arată impecabil, numărându-se printre terenurile rare care au şi suprafaţa de poartă acoperită în întregime cu iarbă.
Meritul aproape complet pentru această “ ispravă” îl are Nelu Botaş, administratorul acestui stadion.
“ Sunt aici zilnic de dimineaţa până seara. Mă mai ajută şi soţia. Am învăţat să fac marcajul terenului şi pentru fotbal şi pentru rugby”, a declarat Nelu Botaş.
Pe gazonul de billiard nu se vede urmă de buruiană sau de păpădie, iar iarba are mereu verdele crud al prospeţimii.
“ Mă mai ajută şi ploaia de multe ori, dar de obicei îl ud zilnic. Primăria îmi asigură ierbicidul necesar precum şi îngrăşământ , pentru că din salariul meu de 600 de lei nu aş putea să am tot ce e necesar. Dacă se termină mraniţa , mai cern pământ adus de la balastiere, pământ amestecat cu nisip, acesta având un mare rol în drenajul terenului”, a continuat Nelu.
“Terenul de rugby îl trasesz cu schiţa în mână, nu vedeţi câte linii trebuie trase?,am o magazie dotată cu tot ce-mi trebuie, cel mai solicitat lucru fiind pompa de umflat mingile….” râde administratorul.
Rugbyştii se pregătesc să iasă la încălzire , iar unul dintre ei solicită pompa de umflat baloanele de joc.
“ Domnule Grindei ( antrenorul echipei de rugby), ia mai cumpăraţi-vă o pompă…déjà s-au spart vreo 3 furtunuri “ ..continuă să glumească Nelu Botaş.
Rugbystii îl ajută întotdeauna la schimbarea porţilor de fotbal cu buturile de rugby, atât înainte de începerea meciurilor cât şi la finalul acestora, după care , Nelu trage o fugă până acasă doar să mănânce ceva şi se întoarce la munca lui.
N-am fost acasă la el, dar sunt sigur că şi curtea şi grădina lui arată la fel.
Ioan Hamza