Asta e, tot cu Falcă! Tot cu acest „vizionar” care se crede Zeus, precum nașul său. În mintea lui, doar EL știe ce e bine și ce nu e bine pentru Arad, pentru noi, muritorii insignifianți ai acestei vechi cetăți. Toți ceilalți sunt mărginiți, incapabili să promoveze o idee, darmite un proiect pentru binele comunității. Nu sunt un naiv și, ca atare, nu mi-am făcut iluzii. Știam că Gheorghe Falcă va fi reales în fruntea urbei. La fel de bine știu că acest complex paranoic al „marelui, al atotstăpânitorului Zeus” se va dezvolta și mai agresiv în perioada următoare.
Gheorghe Falcă acuza permanent Opoziția din CLM, parlamentarii arădeni, că nu sunt alături de cetățenii Aradului, că nu le vor binele. Citește așa: în fapt, că nu sunt copleșiți de geniul creator al lui „Zeus”, că nu sunt umili, că nu-i fac plecăciuni aducătoare de prețuire. Adevărat, Falcă nici nu are nevoie de Opoziție. Are de partea sa majoritatea din CLM, o majoritate oarbă, slugarnică, obedientă până la renunțarea la elementarele valori morale, cum ar fi demnitatea, onoarea, stima de sine. In ultimii patru ani, nu a trecut de votul CLM măcar un proiect de hotărâre al Opoziției. NICI MĂCAR UNUL! (Pentru asta și pentru multe altele am refuzat paharul de șampanie oferit de EL la final de mandat – nu puteam ciocni paharul cu cineva care nu se prețuiește decât pe sine). Și atunci, de ce ar mai vrea primarul Falcă să aibă și Opoziția alături? Simplu, pentru a-i justifica acțiunile care mustesc de voluntarism, de megalomanie și, adesea, de inepție. Dictatorul nu acceptă niciodată adversari, contestatari. El își dorește doar ovații, aplauze generale, fără cârtire. Dictatorul solicită spirit de echipă, dar e primul care ucide acest spirit – echipa e doar EL, EL și iarăși EL, multiplu de EL! „Restul” trebuie să se plieze și să asigure tăcerea. O tăcere spartă doar de ovații și ode, ambele false, grețoase. Omagiul și recunoștința îi dau dictatorului stimulul, combustibilul necesare pentru a continua, pentru a acapara la maximum disponibilitatea unora pentru obediență. Gheorghe Falcă se crede un Zeus printre nătângi, dar, în fapt, nu e decât un personaj tragic. Ignoră că niciun dictator nu a sfârșit bine. Dimpotrivă!
Tristan Mihuţa
