În ultimii ani, parfumurile arăbești au câștigat tot mai mult teren și în România, fiind apreciate pentru aromele exotice, dar și prețurile mult sub ale celor consacrate. Care este, însă, istoria arabilor și a parfumurilor?
În vremurile străvechi, sudul Arabiei era foarte diferit de deșertul care este astăzi, luxuriant și plin de plante aromate, era o zonă cunoscută sub numele de țara parfumurilor. De fapt, în cartea sfântă a Islamului, Coranul, paradisul este descris ca un loc plin de grădini și copaci, râuri grozave și cu un miros deosebit de parfum de mosc.
Deja în secolul al X-lea, Avicenna, un renumit filozof și doctor arab, a introdus apa de trandafiri în lumea musulmană, care era folosită pentru parfumarea camerelor casei. A fost elementul cheie pentru a produce arome, atât de mult încât a fost considerat un simbol al purității și înțelepciunii lui Allah.
Secretele alchimiei
Arabii au aplicat alchimia în fabricarea parfumurilor. Această nouă știință – la vremea sa – își propunea să realizeze „chintesența” plantelor, extragând esența proprietăților lor prin distilare succesivă, dintr-o plantă pentru a obține uleiurile sale esențiale.
Arabii au profitat de dezvoltarea alchimiei în fața declinului industriei parfumurilor din Occident. Ei au perfecționat alambicul pentru a distila alcoolul, pe care l-au folosit pentru a obține baza parfumului.
Parfumuri arăbești – oferte eMag
Cruciadele (1096-1291) au fost un moment cheie pentru introducerea parfumurilor arăbești în Occident, deoarece soldații care s-au întors în Europa din campaniile lor militare au adus parfumuri și esențe necunoscute țărilor lor.
Odată cu sosirea arabilor în Spania, parfumul a parcurs un nou traseu: a ajuns în Franța, țară care a știut să-l industrializeze. În plus, Granada și Sevilla au devenit centre de parfumuri foarte importante comparabile cu Bagdad și Damasc.
Chiar și după expulzarea arabilor din peninsulă, parfumerii au fost singurii privilegiați care au fost salvați și au putut să rămână în Spania. Dacă ar fi plecat, ar fi luat cu ei comoara secretelor lor: formulele secrete pentru a-și face parfumuri arabesti.
Arabii dețineau monopolul asupra comerțului cu arome și mirodenii, chiar se spune că Mohamed ar fi declarat că cele trei lucruri pe care le-a preferat erau: femeile, copiii și parfumurile, iar Paradisul pe care l-a descris era plin de parfumuri rafinate.
Și astfel ajungem în Evul Mediu unde, în ciuda unor dezavantaje, se menține utilizarea parfumului legată în principal de igienă, fiind folosită pentru a ascunde mirosurile urâte.
Noutățile în parfumerie vin, în parte, datorită cruciadelor din est, favorizând producția de parfumuri atât în Franța, cât și în restul Europei. În jurul anului 1390, a apărut primul parfum realizat „L’eau hongroise” (Apa maghiară), numit și „Apa Reginei Ungariei”, despre care se spune că, grație lui, regina Ungariei l-a sedus, la vârsta de 72 de ani, pe regele Poloniei. Aceasta este prima informație care a ajuns la noi despre un parfum alcoolic. A fost o mare noutate și o mică revoluție științifică care marchează o dată importantă în istoria parfumului.
