Programatori și creatori de conținut care au contribuit la succesul unor companii precum Google, Twitter sau Facebook și au conceput și creat tehnologia aplicațiilor mobile de care în prezent nu ne mai putem desprinde au ales acum să se deconecteze de la internet, conștienți fiind de ce au obținut și temându-se de o „distopie” a telefoanelor mobile inteligente. Ei se dezic de propriile lor creații într-atât încât își trimit copiii la școli de elită unde folosirea telefonului mobil sau a tabletei și chiar a laptopului este interzisă. Publicația The Guardian prezintă câțiva asemenea specialiști IT și opiniile lor actuale despre aceste tehnologii.
Dar chiar deținem controlul? Dacă oamenii care au creat aceste tehnologii iau măsuri atât de radicale pentru a se proteja de ele, noi, marea masă a utilizatorilor ce putem face?
Nu prea multe, conform lui Tristan Harris, un fost angajat al Google în vârstă de 33 de ani care a devenit un critic foarte vocal al industriei dispozitivelor mobile. „Cu toții suntem deja parte din sistem. Mințile noastre pot fi piratate. Alegerile pe care le facem nu sunt pe atât de libere pe cât ne place să credem”, a susținut el.
Harris, despre care se spune că reprezintă „cel mai apropiat lucru de o conștiință pe care îl poți găsi în Silicon Valley”, subliniază că pentru miliarde de oameni nici măcar nu se mai pune problema alegerii dacă să folosească această nouă tehnologie sau nu, iar cea mai mare parte dintre ei nici nu-și dau seama de firele invizibile prin care viața lor este controlată de un grup mic de oameni din Silicon Valley.
Absolvent al Universității Stanford, Harris a studiat în clasa lui BJ Fogg, un psiholog comportamental foarte respectat în cercurile programatorilor și designerilor de aplicații pentru că stăpânește foarte bine modurile prin care designul tehnologic poate fi folosit pentru a-i convinge pe oameni. Mulți dintre studenții săi, inclusiv Nir Eyal, au avut cariere prospere în Silicon Valley.
Tristan Harris este însă discipolul care s-a întors împotriva maestrului și ridică voalul lăsând să se vadă puterea și banii acumulați de companiile din domeniul noilor tehnologii, precum și modul în care aceste companii își diseminează influența. „O mână de oameni care lucrează la câteva companii tehnologice, prin deciziile lor, pot influența ce gândesc azi un miliard de oameni”, a susținut el într-o conferință TED desfășurată recent la Vancouver.
„Mi se pare că nu există nicio problemă mai urgentă decât este aceasta. Noile tehnologii ne afectează democrația, la nivel social, iar la nivel personal ne afectează abilitatea de a avea relații și de a purta conversațiile pe care dorim să le purtăm cu cei din jurul nostru”, a subliniat el.
În timp ce lucra pentru Google, Harris a analizat modul în care LinkedIn profită de nevoia de reciprocitate socială a utilizatorilor pentru a-și extinde rețeaua, dar și de ce atât YouTube cât și Netflix au funcție de „autoplay” activă, începând automat să ruleze un nou clip după terminarea celui selectat de utilizator. De asemenea, el a analizat și motivul pentru care Snapchat a lansat funcția Snapstreaks, care este foarte adictivă, încurajând menținerea aproape constantă a comunicării între utilizatorii săi, care în cea mai mare parte sunt adolescenți.
Tehnicile de „fidelizare” folosite de aceste companii pentru a-și păstra clienții nu sunt doar niște măsuri sau oferte generale. Ele pot fi personalizate după un algortim. Un raport intern al Facebook care „s-a scurs” în presă în acest an dezvăluia că această companie poate identifica atunci când un adolescent se simte „nesigur”, „neînsemnat” și „când are nevoie de un plus de încredere”. Astfel de informații pot fi monetizate de agențiile publicitate și pot fi exploatate și de companiile care dețin rețelele de socializare pentru a crește „fidelitatea” utilizatorilor prin manipulare. Spre exemplu, utilizatorii care primesc „like”-uri la postările lor exact în momente în care se simt mai vulnerabili sau că nevoie de aprobarea celor din jur.
Conform lui Harris, o altă mare problemă este că aceste tehnici pot fi vândute celui care oferă mai mult. „Nu există niciun fel de etică”, subliniază el. Orice companie care plătește Facebook poate să-i folosească pârghiile de persuasiune pentru a-și trimite țintit reclamele direct către utilizatorii care corespund profilului de potențial client pentru produsul sau serviciile pe care acea companie le oferă. Sau ar putea fi cineva de la Moscova care dorește ca americanii din Wisconsin să voteze cu un anumit candidat în alegerile din SUA.
Harris este însă de părere că aceste companii nu și-au propus direct ca produsele lor să genereze dependență. Aceste companii au încercat să aducă pe piață produse interesante pentru publicitate și au experimentat cu tehnologii care aveau potențialul de a capta atenția oamenilor, ajungând, de multe ori accidental, la tehnologii foarte eficiente din acest punct de vedere.
Un prieten care lucra la Facebook i-a povestit lui Harris că designerii au decis inițial ca icon-ul pentru notificări să fie albastru pentru că așa ar fi corespuns stilului Facebook și ar fi fost „mai subtil și inofensiv”. Însă, „nimeni nu-l folosea. Apoi au trecut la culoarea roșie și, evident, toată lumea a început să folosească butonul pentru notificări”, a susținut Harris. În prezent, icon-ul roșu este accesat pe toate telefoanele.
Cele mai atrăgătoare concepte de design al aplicațiilor, explică Harris, profită de aceeași susceptibilitate psihologică care ne face să rezistăm cu greu dorinței de a paria sau de a juca jocuri de noroc: recompensele variabile. Atunci când accesăm notificările nu știm dacă vom descoperi un mesaj interesant, o avalanșă de „like”-uri pentru videoclipul pe care l-am postat în urmă cu o oră sau nimic interesant. Riscul de a fi dezamăgiți și promisiunea unei recompense mai importante ne face să ne uităm mereu la telefonul mobil că „poate a mai postat cineva ceva”.
Astfel se explică de ce acest mecanism de tipul „pull-to-refresh”, în care utilizatorii își verifică telefonul mobil pentru a vedea ce conținut nou apare, a devenit rapid unul dintre cele mai adictive și ubicue caracteristici de design folosite în tehnologia modernă. „De fiecare dată când treci cu degetul peste ecranul telefonului mobil este ca și când ai juca la păcănele. Nu știi ce va urma. Uneori este o fotografie frumoasă, alteori este doar o reclamă”, a mai susținut Tristan Harris.
Sursa: agerpres.ro
