Peste 220 de români cu credite în franci elveţieni au făcut plângeri la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, instituţie care a constatat că nicio bancă din România nu a avertizat nici măcar un client asupra riscului la care se expune păstrând valuta creditului.
După aprecierea francului elveţian, din ianuarie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), instituţie care are atribuţii de a verifica respectarea prevederilor legale privind protecţia consumatorilor de servicii financiare şi poate aplica sancţiuni dacă se încalcă actele normative în vigoare şi drepturile consumatorilor, a înregistrat 223 de reclamaţii referitoare la creditele acordate de bănci în această monedă.
Reclamaţiile privind posibile abuzuri ale băncilor nu sunt însă o noutate. În anul 2014, ANPC a totalizat 7.658 de reclamaţii privind serviciile bancare. După analizarea lor, s-a stabilit că jumătate erau întemeiate şi dintre acestea aproximativ 60 la sută au fost soluţionate amiabil.
ANPC a încheiat 407 procese verbale de constatare a contravenţiei, cu amenzi în valoare totală de 3.239.000 de lei.
„Din totalul de 407 de procese verbale de constatare a contravenţiei, 100 dintre acestea au fost contestate în instanţă. ANPC, în acţiunile de cercetare a reclamaţiilor, a restituit consumatorilor sume în valoare de 1.250.596,13 lei, 60.238,76 euro şi 23.191,99 franci elveţieni. Nu putem face o delimitare clară, până la situaţia din 2015, referitor la reclamaţiile privind creditele în franci elveţieni, au fost reclamaţii, însă nu într-un număr semnificativ”, precizează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Persoanele cu credite în franci elveţieni reclamă lipsa avertizării cu privire la riscurile cursului valutar şi poprirea abuzivă a drepturilor salariale pentru acoperirea ratelor de credit
ANPC susţine că, după aprecierea francului elveţian, principalele solicitări legate de creditele acordate în această monedă vizează lipsa avertizării cu privire la riscurile cursului valutar şi verificarea prevederilor contractuale.
Aspectele reclamate de consumatori, în cazul serviciilor financiar-bancare, se referă în principal la: întârzieri nejustificate ale returnării unor sume de bani în contul consumatorilor, poprirea abuzivă a drepturilor salariale pentru acoperirea ratelor de credit, retrageri de bani neautorizate din contul consumatorilor, modificarea marjei din componenta ratei dobânzii fără acceptul consumatorilor şi care, potrivit prevederilor legale (OUG 50/2010), trebuie să fie fixă, calcularea în mod eronat a penalităţilor (prin aplicare acestora atât la dobânzi cât şi la comisioane, şi nu prin aplicarea acestora la sumele restante din principal, aşa cum prevede OUG 50/2010, art. 38) sau înfiinţare de popriri pe contul consumatorilor fără ca banca în calitate de terţ poprit să deţină vreo adresă în acest sens de la organele de executare.
Consumatorii au mai reclamat lipsa specificării unui termen în care consumatorul poate intra în posesia cardurilor capturate în bancomate, emiterea de poliţe de asigurări şi debitarea conturilor consumatorilor, deşi aceştia au încheiat poliţe de asigurare, faptul că în contracte nu au fost menţionate toate comisioanele, taxele aferente derulării contractului sau perceperea unor comisioane (de administrare cont cu comision de administrare credit, de administrare pentru un singur contract sau în cazul rambursărilor anticipate parţiale şi totale sub denumire de comision unic de servicii, deşi prevederile OUG 50/2010 interzic perceperea compensaţiilor în cazul în care dobânda contractului este variabilă, iar când dobânda este fixă, aceste comisioane pot fi percepute în conformitate cu prevederile OUG 50/2010).
ANPC va sesiza instanţa despre suspiciuni de clauze abuzive privind creditele în franci elveţieni
În cazul creditelor în franci elveţieni, ANPC a dispus analizarea contractelor, în cazul fiecărei reclamaţii, solicitând, în acelaşi timp băncilor să vină cu soluţii în sprijinul clienţilor aflaţi în această situaţie.
Pentru că nu s-a ajuns la nicio soluţie de compromis, după analizarea fiecărui contract, ANPC va dispune măsuri specifice şi va înainta instanţei suspiciunile de clauze abuzive, luând totodată şi măsuri de sancţionare a instituţiilor financiar-bancare, precum şi măsuri complementare.
Până în prezent, suspiciunile de clauze abuzive planează asupra a două instituţii financiar-bancare.
În contractele de creditare ale băncilor s-a prevăzut posibilitatea conversiei; băncile s-au acoperit cu un alt articol
ANPC precizează că, pentru a da un sentiment de siguranţă consumatorilor, s-a prevăzut în contractele de creditare ale băncilor care au avut acest tip de credite posibilitatea conversiei în următoarea situaţie: „În cazul în care creditul este acordat într-o altă monedă decât moneda naţională, împrumutatul, fiecare codebitor şi fiecare garant declară că recunoaşte şi acceptă în mod expres faptul că, în situaţia în care, pe parcursul duratei creditului cursul de schimb pentru moneda creditului fluctuează în sens crescător, cu mai mult de 10 la sută faţă de valoarea acestuia de la data semnării prezentei convenţii, în vederea evitării continuării majorării expunerii la riscul valutar”.
Cu toate acestea, potrivit ANPC, banca încearcă să se exonereze de această clauză prevăzută în Condiţiile Generale de Creditare şi vine cu următorul articol: „Banca are dreptul, dar nu şi obligaţia ca în mod unilateral să convertească în RON creditul acordat”.
În plus, arată ANPC, nicio bancă din România nu a avertizat niciun client asupra riscului la care se expune păstrând valuta creditului.
Astfel, anul trecut, s-au înregistrat 1.993 de reclamaţii referitoare la clauze posibil abuzive, 23 fiind trimise instanţelor de judecată şi au fost întocmite 69 de procese verbale de constatare a contravenţiei.
„Toate cauzele sunt introduse pe rolul Tribunalului Bucureşti şi urmează procedura prealabilă stabilită de noul Cod de Procedură Civilă, urmând ca Autoritatea, după îndeplinirea acestei proceduri, să fie citată. Clauzele abuzive constatate de către ANPC operatorilor economici/prestatorilor de servicii sunt cu privire la decizia unilaterală de modificare a clauzelor contractuale cu privire la comisioane, dobânzi şi taxe”, precizează aceeaşi sursă.
În cazul în care instanţa constată existenţa clauzelor abuzive în contract, va obliga la modificarea tuturor contractelor de adeziune în curs de executare, precum şi la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale.
Majorarea nejustificată a dobânzii şi comisioanele, principalele clauze abuzive
Principalele aspecte reclamate se referă la: modificarea dobânzii contractuale de către finanţator fără notificare prealabilă a consumatorului, perceperea de comisioane, denunţarea unilaterală a contractului, fără preaviz şi nepermiterea utilizatorului să solicite despăgubiri.
În principiu, clauzele abuzive se referă la: majorarea dobânzii în mod nejustificat, precum şi modificarea naturii juridice a contractului (eliminare şi modificare părţi din contractul iniţial), fără a oferi clienţilor posibilitatea negocierii clauzelor şi a-i anunţa în prealabil, dar şi perceperea de comisioane (de risc, administrare).
ANPC precizează că nu poate comunica numele băncilor atât timp cât există procese pe rol.
Riscul valutar este o problemă care îi afectează pe toţi consumatorii care au contractat un credit în altă monedă decât cea naţională
În ce priveşte rezolvarea situaţiei referitoare la creditele în franci elveţieni, ANPC face apel pentru identificarea unor soluţii imediate care să împiedice denaturarea situaţiei în fenomene sociale grave.
„Astfel de soluţii pot să fie propuse doar de operatorii financiar-bancari implicaţi. Dorim evitarea situaţiei în care consumatorul este cel care suportă riscurile în totalitate. Practic, considerăm că este oportun pentru consumatori să se reducă semnificativ costurile întregului credit (costurile convertite în lei), în procent de 20-25 la sută prin diverse metode, precum reducerea dobânzii, a comisioanelor etc. O astfel de măsură este realistă având în vedere faptul că s-a afirmat, în spaţiul public, că băncile au făcut împrumuturi pe termen scurt pentru acordarea creditelor în franci elveţieni, împrumuturi care au fost acoperite de operatori financiar-bancari. Aici trebuie avute în vedere costurile la care au contractat băncile împrumuturile la momentul acordării şi costurile obţinute la momentul de faţă”, explică ANPC.
Pe de altă parte, Autoritatea atrage atenţia că riscul valutar este o problemă care îi afectează pe toţi consumatorii care au contractat un credit în altă monedă decât cea naţională, precizând că specialiştii lucrează la transpunerea în legislaţia românească a Directivei 17/2014, care va reglemenata conversia creditelor din valută în lei.
Propunerea ANPC de transpunere a Directivei 17/2014 va fi pusă în dezbatere publică în câteva zile.
Grupul Clienţilor cu Credite în franci elveţieni cere ca responsabilitatea să se împartă între bănci şi clienţi
Grupul Clienţilor cu Credite în franci elveţieni, o mişcare socială care a apărut după explozia cursului valutar pentru această monedă şi la care au aderat aproximativ 22.000 de persoane, susţine că nu doreşte împovărarea bugetului de stat, ci o soluţie prin care responsabilitatea să se împartă între bănci – „principalii responsabili” – şi clienţi.
Reprezentanţii acestui grup spun că au făcut un exerciţiu de calcul, pornind de la un algoritm de calcul generic, precum şi de la patru exemple concrete, prin care au demonstrat că băncile nu ar avea pierderi economice în adevăratul sens al cuvântului dacă s-ar face conversia creditelor, ci ar avea pierderi de potenţial câştig.
Pentru a estima corect câştigurile sau pierderile băncilor în cazul conversiei au aplicat formula: „Rest de plată (dobândă & principal) la diverse cursuri – Principal rămas de plată la cursul zilei = câştig / pierdere bancă pe viitor (lei)”. La câştigul/ pierderea din viitor se adaugă câştigul din ratele plătite de la contractarea creditului şi până în prezent.
Potrivit reprezentanţilor grupului, concluzia la care au ajuns arată că pierderile de care vorbesc BNR, Asociaţia Română a Băncilor şi reprezentanţii instituţiilor bancare se referă la „pierderi din potenţialul câştig, nu la pierderi în adevăratul sens economic”. În schimb, dacă acelaşi exerciţiu se aplică pentru consumatori, se constată că debitorul suferă o pierdere reală.
Peste 75.000 de persoane fizice au credite în franci elveţieni, iar 95 la sută din împrumuturi sunt concentrate la şase bănci
Finanţări în franci elveţieni au acordat 14 instituţii de credit. Din totalul debitorilor cu împrumuturi în franci înregistrate în bilanţurile băncilor, aproape o treime (32%) se regăsesc la Bancpost, 24% la Volksbank, 20% la Pireus Bank, 11% la Raiffeisen, 7% la Banca Românească şi 2% la OTP Bank.
O treime dintre creditele în franci elveţieni (35%) au fost destinate achiziţionării de locuinţe, 58% au reprezentat credite de consum cu ipotecă, iar alte 7% au fost alte credite de consum, potrivit datelor BNR.
Scadenţa reziduală medie este de 13,2 ani în totalul creditelor în franci elveţieni. Circa 40% din credite au scadenţa reziduală sub 5 ani, iar în alte 40% din cazuri scadenţa depăşeşte 15 ani.
Trei sferturi dintre datornicii la bănci în franci elveţieni au venituri lunare sub 2.500 de lei, iar jumătate din total câştigă mai puţin de 1.500 de lei pe lună, numai puţin peste 10% ajungând la venituri de până la 3.500 de lei, potrivit datelor BNR. Astfel, 11,5% dintre debitorii în franci elveţieni au venituri cuprinse între 2.500 de lei şi 3.500 de lei, 7% ajung cu salarii până la 5.000 de lei, 3% câştigă între 5.000 şi 7.000 de lei şi 3,5% au câştiguri de peste 7.000 de lei lunar.
Un sfert dintre cei 75.412 debitori în franci elveţieni deţin 1% din stocul de credite, cu valori împrumutate sub 4.000 franci, şi tot atâţia cumulează 67,5% din totalul finanţărilor, cu sume de peste 47.000 franci. Un alt sfert se încadrează la împrumuturi între 18.000 şi 47.000 franci, cu o pondere de 24,5% din stocul creditelor, iar restul au credite între 4.000 şi 18.000 franci, reprezentând 7,1%.
Persoanele care au împrumuturi în franci elveţieni cer conversia în lei a creditelor
Până la găsirea unei soluţii, persoanele care au împrumuturi în franci elveţieni atrag atenţia asupra problemelor cu care se confruntă ieşind în stradă, în Bucureşti, dar şi la Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Craiova.
Clienţii doresc un act normativ prin care să aibă posibilitatea de a converti în lei creditele în valută la cursul de la momentul acordării împrumutului apreciat cu maxim 20%. Ei spun că nu pot mergem la bancă să negocieze individual şi este necesară o soluţie legislativă în acest sens, în condiţiile în care nu au putut negocia nici când au semnat contractele.
Pe de altă parte, băncile şi BNR invocă neconstituţionalitatea unei astfel de măsuri, precum şi pierderile mari cauzate instituţiilor de credit, pe care unele dintre ele nu ar putea să le suporte şi ar ajunge chiar în situaţia falimentului.
Banca centrală împreună cu băncile care au în portofolii credite în franci elveţieni şi cu Asociaţia Română a Băncilor pledează pentru soluţii individuale, aplicate de la caz la caz, întrucât portofoliul în franci este foarte diversificat şi nu se pot aplica soluţii generale.
Până în prezent, opt instituţii de credit au anunţat măsuri temporare de atenuare a efectelor aprecierii francului în raport cu leul.
La rândul lor, clienţii spun că soluţiile oferite de bănci pe termen lung există doar la nivel declarativ, întrucât în realitate băncile nu negociază soluţiile cu clienţii, iar variantele pe care le înaintează debitorilor sunt în dezavantajul acestora din urmă, având costuri suplimentare pentru întreg serviciul datoriei. Mai mult, unele instituţii de credit au cerut clienţilor garanţii suplimentare pentru conversia creditului în lei, însă la cursul zilei, având în vedere că valoarea imobilului adus ca garanţie s-a depreciat aproape la jumătate faţă de momentul contractării creditului.
Sursa: mediafax.ro
