”Unul ca el nu vom mai avea!”, spune acum starețul Mănăstirii Putna despre Regele Mihai, repetând ceea ce odinioară a spus Regele Carol I al României despre Măria sa Ștefan cel Mare.
Este, cumva, o amintire împletită în jurul calmului, modestiei și bunătății pe care Majestatea Sa le-a purtat cu sine în prima întâlnire după exil cu țara, în sărbătoarea petrecută în 1992 la Mănăstirea Putna.
Velnic Melchisedec, starețul Mănăstririi Putna:
„În aprilie 1992, atunci am primit cu bucurie vestea că la Sfintele Paști vom avea ca oaspete pe Regele Mihai și pe principesa Ana, ceea ce s-a și întâmplat. Cu o zi înainte de Sfintele Paști a sosit la noi la mănăstire Rgele Mihai pentru a petrece primele Paști după ani de exil în România și nu în altă parte, ci lângă mormântul celui mai mare român. Pentru că Regele Carol I al României a spus despre Măria sa Ștefan: „un altul ca el nu veți mai avea”.
Cugetând acum la ce a însemnat Regele Mihai pentru țara noastră, la eforturile lui, la credința lui, la modestia lui, pentru că Regele Mihai a avut o modestie a lui și după 90 a rămas într-o adâncă smerenie, l-am iubit, el s-a făcut iubit de către viețuitorii acestei mănăstiri pentru aceste daruri ale sale și cred că acum, la trecerea sa la cele veșnice, putem repeta și noi despre el, despre Regele Mihai, așa cum a zis Carol I despre Ștefan: că un altul ca el nu vom mai avea. Și într-adevăr, un altul ca Regele Mihai nu vom avea. Și-a iubit neamul, și-a iubit patria, și-a iubit credința în care a fost crescut.
Și venind aici îmi amintesc foarte bine de acel moment, eram viețuitor al mănăstirii când a ieșit pe balconul casei domnești a slăvitului voievod Ștefan, când a adresat un scurt mesaj poporului român, românilor, bucovinenilor care au venit atunci mulți la Înviere, la slujba de Înviere de la Mănăstirea Putna – nu numai pentru slujba în sine, ci pentru a-l vedea pe Majestatea sa Mihai I a României. Ei bine, atunci a adresat acest mesaj de iubire și că iubește din adâncul sufletului poporul român, atunci, la Putna, Majestatea sa Mihai I a României a scris: „Cu calde mulțumiri pentru ziua petrecută la Mănăstirea Putna pentru Înviere” și semnează Mihai și principesa Ana, 25 aprilie 1992.
S-a închinat la mormântul marelui Ștefan, în biserică la icoana Maicii Domnului, a fost primit cu foarte multă căldură și apoi a rămas aici peste noapte.
M-a impresionat în mod deosebit calmul său, pacea sa lăuntrică pe care o avea, căci el, Majestatea Sa Regele, avea o așezare lăuntrică, un calm, o așezare, o modestie extraordinară, toate acestea l-au făcut plăcut și iubit.
Prin virtuțile pe care le avea, prin așezarea lăuntrică pe care o avea, te făcea să te simți mic”, a declarat Părintele Melchisedec pentru digi24.
O poveste despre modestia, calmul, bunătatea și așezarea interioară a Regelui nostru, un Rege de care noi, românii, din păcate, nu ne-am arătat a fi demni.
Rămas bun, Majestate! Pe noi, acum, cine ne mai iubește?
