Una dintre cele mai bogate comune din judeţul Arad a ajuns la fundul sacului. Aşa se pare, altfel nu se explică de ce primarul Ioan Crişan a decis să stingă becurile pe stradă, întorcând comuna cu 25 de ani în urmă, când pe vremea răposatului Ceauşescu se făcea economie la curent. E drept că şi prin anii 90 în comunele mai sărace se luau astfel de măsuri, dar doar pe timp de vară, când iluminatul putea să funcţioneze de la 11 la 4, de exemplu.
La Valdimirescu, unde banii dădeau o dată pe dinafara sacului, iată că s-a ajuns să se strângă rău de tot cureaua, aşa că după ora 1 e beznă totală. Măsura e de neînţeles pentru o comună ce se doreşte a avea un standard ridicat de confort şi civilizaţie, mai ales după ce în localitate s-au construit sute de case, iar multe familii din Arad s-au mutat (au crezut ei) în condiţii identice cu cele de la oraş, ca să constate acum că nu au nici lumină pe stradă. Adică, trăiesc ca-n evul mediu, când lumina venea de la soare şi lună.
Lipsa iluminatului public reprezintă un adevărat pericol pentru cetăţenii comunei Vladimirescu, mai ales pentru cei care pleacă dimineaţa devreme la serviciu sau cei care se întorc noapte târziu, dar şi pentru tinerii care merg la discotecă şi care sunt nevoiţi să ajungă acasă pe bâjbâite, putând fi oricând atacaţi de rău-făcători.
Cum s-a ajuns ca la doi paşi de Arad să se trăiască în astfel de condiţii, e greu de răspuns. Poate doar primarul Ioan Crişan are explicaţii unde s-au dus banii de pe vânzarea atâtor terenuri de n-au mai rămas nici pentru iluminatul public.
