Copiii din clasa a VI-a din cadrul Școlii Gimnaziale „Caius Iacob” din Arad, sub coordonarea dirigintei Roșca Adriana, alături de specialiști din cadrul DGASPC Arad, au dus, cu angajarea și sensibilitatea lor, copiilor cu dizabilități de la Centrul de Recuperare și reabilitare Arad mesajul construirii unei societăți care îi respectă pe cei mai slabi, pe bolnavi, pe copii, pe bătrâni. Chiar și în dificultățile vieții, copii sau tinerii sunt semne de speranță. Legat de limite și de comunicare, avem multe de învățat de la familiile cu fii marcați de una sau mai multe dizabilități. Incapacitatea motorie, senzorială sau a intelectului este întotdeauna o tentație pentru cel suferind de a se închide în sine însăși. Dar poate deveni, datorită iubirii părinților, a fraților și a altor persoane prietene, a celor din centre de recuperare specializate un imbold pentru a se deschide, pentru a împărtăși cu alții, chiar pentru a comunica. Și pot ajuta școala (așa cum a făcut-o exemplar elevii de la „Caius Iacob”), parohia, asociațiile să devină mai primitoare față de toți, fără a exclude pe nimeni.
Apoi, într-o lume în care adesea se înjură, se vorbește urât, se răspândește zâzanie, se încalcă confidențialitatea informațiilor, se pângărește cu bârfe ambientul nostru omenesc, familia poate fi o școală a comunicării ca binecuvântare. Și acest lucru chiar și acolo unde pare să prevaleze inevitabilul urii și al violenței, când familiile sunt separate între ele de ziduri de piatră, ori de ziduri ale prejudecății și resentimentului, nu mai puțin impenetrabile, când par să existe motive bune pentru a spune „acum ajunge”; în realitate, a binecuvânta în loc de a blestema, a vizita în loc de a respinge, a primi în loc de a combate este sigura modalitate pentru a frânge spirala răului, pentru a mărturisi că binele este întotdeauna posibil, pentru a-i educa pe copii sau tineri în spiritul fraternității.
Arhim. Teofan Mada
