Academicianul Ionel-Valentin Vlad a fost un gânditor al luminii fizice şi un iubitor al luminii creștine, „un specialist”, după sublinirea elocventă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, „în fizica laserilor, studiile și cercetările sale despre lumină l-au condus și spre semnificațiile profund spirituale ale noțiunii de lumină, concept fundamental în teologia mistică răsăriteană” (Moment comemorativ dedicat Președintelui Academiei Române). Distinsul Academician Ionel-Valentin Vlad a dat o mărturie elocventă a rodniciei întâlnirii dintre credința creștină și geniul uman. În calitate de Președinte al Academiei Române, „a răspuns întotdeauna cu o largă deschidere și s-a implicat bucuros în inițiativele de colaborare dintre Patriarhia Română și Academia Română”.
Așadar, Academicianul Ionel-Valentin Vlad a fost creștinul care a primit pe deplin, ex toto corde, iubirea lui Dumnezeu, lumina și viața, devenind la rândul său lumină și viață în umanitate. Prezența Domniei sale la deschiderea Congreselor de teologie ortodoxă, organizate de Patriarhia Română, precum și prezența sa în mediile universitare din întreaga țară, a făcut cunoscut vieții academice românești că știința și tehnica, puse în slujba persoanei umane și a drepturilor sale fundamentale, contribuie la binele integral al persoanei. Prezența sa științifică evocă și spiritul său: cel al eforturilor sale, al exemplelor sale, al operelor sale, al devoțiunii sale față de Biserică. Acest spirit, departe de a se „uza” cu trecerea timpului, va apare din generație în generație tot mai frumos și mai evident. Academicianul Ionel-Valentin Vlad s-a distins prin tăria și pătrunderea inteligenței sale, prin contribuția sa relevantă la fizică, prin iubirea sa față de valorile creștine și față de ființele umane, prin virtutea sa și religiozitatea sa atât de atașată de meleagurile natale.
Așa cum bine se știe, iubirea sa față de adevăr nu s-a limitat la fizică, ci s-a deschis și spre teologie. Iubirea sa față de știință se revarsă în grija față de oamenii de știință, fără distincție de neam, naționalitate, civilizație, religie, precum și în grija sa față de Academia Română. El a știu să onoreze Academia cu prezența sa nobilă și cuvântul său și a fost iubit de membri săi.
Desigur că despre Academicianul Ionel-Valentin Vlad nu se va putea spune niciodată că studiul și știința au „uscat” persoana sa și iubirea sa față de Dumnezeu și față de aproapele, ci dimpotrivă, că știința, înțelepciunea și rugăciunea au dilatat inima sa și spiritul său. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul pe care l-a oferit Academiei, Bisericii și societății românești cu existența și cercetarea sa. Deci omului de știință, și mai ales omului de știință creștin, așa cum a fost Academicianul Ionel-Valentin Vlad, îi corespunde atitudinea de a se întreba cu privire la viitorul omenirii și al pământului și, ca ființă liberă și responsabilă, să colaboreze la pregătirea lui, la ocrotirea lui, la eliminarea riscurilor ambientului atât natural cât și uman. În vreme ce totul se cufundă în nădejde, Dumnezeu – lumina – veghează. Împreună cu El veghează și aceia care au încredere și speră în El.
Aș vrea să închei, referindu-mă la tema învierii, citând un text, dedicat acum Academicianului Ionel-Valentin Vlad, un text lumină din Imnele Învierii ale sfântului Efrem Sirul:
„De sus El a coborât ca Domn,
din sân a ieșit ca un slujitor,
moartea s-a îngenuncheat în fața Lui în sheol,
și viața L-a adorat în Învierea Lui.
Binecuvântată este biruința Lui!”
Maica Domnului să însoțească sufletul distinsului Ionel-Valentin în îmbrățișarea Preasfintei Treimi, unde „cu mintea și inima” să vadă lumina Sa și să lăude în veci Iubirea Sa infinită. Amin
Arhim. Teofan Mada
