Unul din zece copii a fost victimă a violenţei în primele două luni ale anului şcolar, reiese din datele unei anchete realizate de Salvaţi Copiii România.
Incidenţa este de două ori mai mare la elevii din ciclul primar faţă de gimnaziu şi de patru ori mai mare comparativ cu adolescenţii, se menţionează într-un comunicat transmis, miercuri, de organizaţie.
Un număr de 1.957 de copii cu vârsta între 7 şi 17 ani şi 4.788 de părinţi au participat la cercetarea consultativă, realizată în perioada 13 – 17 noiembrie.
În contextul Zilei Internaţionale a Drepturilor Copilului şi al Zilei Internaţionale pentru Prevenirea Abuzului asupra Copiilor, Salvaţi Copiii România a organizat dezbaterea online „Bătaia nu e ruptă din rai, dar rupe din copilărie”, care a reunit reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, Colegiului Psihologilor din România, Direcţiei Siguranţă Şcolară din cadrul IGPR.
„Părinţii raportează acte de violenţă asupra propriilor lor copii cu o rată cu 3% mai ridicată, cu un vârf de 22,4% la ciclul primar. Unităţile de învăţământ sunt principalul loc al incidentelor (73,5%, conform copiilor, 87,7% conform părinţilor), urmate de parcurile şi locurile de joacă (13,3%). Violenţa online reprezintă, în opinia copiilor, 10% din cazuri, mai mult cu 6 procente faţă de răspunsurile părinţilor. În aproximativ 70% din cazuri, agresorul este un alt copil (coleg/prieten), iar în 25% un copil necunoscut. Cadrele didactice sunt rar menţionate de copii (3,8%), dar mai frecvent de părinţi (8,1%)”, a precizat Salvaţi Copiii.
Întrebaţi dacă au cerut ajutorul sau au povestit unui adult despre ceea ce li s-a întâmplat, o treime dintre copii au afirmat că nu au povestit niciunui adult despre experienţa trăită. Atunci când incidentul a fost semnalat unui adult, acesta din urmă a intervenit în sprijinul copilului în aproape 9 din 10 cazuri.
„Studiile demonstrează că expunerea timpurie la violenţă poate afecta dezvoltarea creierului, capacitatea de învăţare şi reglarea emoţională. De asemenea, violenţa în mediul şcolar poate duce la anxietate cronică, depresie, abandon şcolar şi performanţe academice scăzute, iar expunerea la violenţă între copii poate normaliza comportamentele agresive şi perpetua ciclul violenţei în viaţa adultă. Lipsa unui sistem de raportare sigur pentru copii conduce, în cazul copiilor lipsiţi de rezilienţă, la traumă cronică şi izolare socială, în timp ce intervenţia promptă reduce semnificativ efectele negative pe termen lung”, indică sursa citată.
Organizaţia Salvaţi Copiii susţine implementarea politicilor de child safeguarding în toate instituţiile care lucrează cu copii (şcoli, centre de protecţie, cluburi sportive, centre de zi, centre medicale, organizaţii sociale, culturale sau educaţionale). Aceste politici trebuie să fie adaptate specificului fiecărei instituţii şi să includă obligatoriu: un cod de conduită detaliat pentru toţi adulţii care interacţionează cu copiii, proceduri riguroase de verificare a personalului nou angajat, mecanisme „clare şi accesibile” prin care copiii să poată raporta orice situaţie care îi face să se simtă în nesiguranţă, desemnarea şi pregătirea specială a unei persoane responsabile pentru protecţia copilului, precum şi proceduri explicite pentru gestionarea şi investigarea oricăror îngrijorări semnalate, se explică în comunicat.
Salvaţi Copiii mai recomandă crearea unui sistem de raportare, „accesibil şi prietenos pentru copii, indiferent de vârsta lor” în unităţile educaţionale sau sportiv-artistice. Acest sistem ar trebui să includă: promovarea numărului unic 119, raportarea online pe site-ul şcolii, semnalarea situaţiilor de violenţă prin folosirea „spaţiilor sigure” sau a „cutiilor de sesizare” amplasate în locuri accesibile copiilor, linii telefonice gratuite disponibile 24/7, precum şi posibilitatea de a raporta direct unor persoane de încredere din instituţia sau comunitatea în care se află copilul – consilieri şcolari, profesori selectaţi de copii ca fiind de încredere, psihologi, asistenţi sociali şi mediatori şcolari.
Organizaţia susţine şi dezvoltarea unor protocoale de colaborare între toate instituţiile relevante în protecţia copiilor: şcoli, servicii sociale, poliţie, spitale, organizaţii neguvernamentale. Acestea ar trebui să includă proceduri „clare” pentru schimbul de informaţii, intervenţie rapidă în situaţii de urgenţă şi coordonarea serviciilor de suport pentru copiii afectaţi de violenţă.
