Mircea Rednic s-a luat poate dus de val după acel loc 7 istoric lăudat de mulți utiști la finalul sezonului trecut și presat și de conducere, s-a avântat să declare ca obiectiv calificarea în play-off. Un obiectiv pe care, sincer vorbind, UTA trebuia să și-l impună chiar de vreo doi ani, pentru că istoria, tradiția și suporterii ei minunați merită o performanță notabilă. Dar asta nu înseamnă că e și ușor de atins. Sigur că nu l-a obligat nimeni pe Rednic să-și impună acest obiectiv, dar pe de altă parte măcar este asumat și spre deosebire de alții, nu s-a ferit de obiective mari și a declarat sus și tare că UTA trebuie să facă un pas în față. A înțeles că Aradul respiră fotbal și merită să i se ofere performanțe. Antrenori precum Balint, Poenaru sau Badea nu au făcut-o, deși au avut și ei mână liberă, un buget nu cu mult mai mic și același context în spate. Doar că înainte să îl judecăm pe Rednic, oricum repede, nu ținem cont de un aspect foarte important: are acum clubul acea anvergură de a se lupta pentru play-off?! Nu o are, atâta timp cât chiar și jucători români dar și străini importanți au refuzat să vină la Arad, iar Rednic a trebuit să opteze pentru variantele secundare, mai ieftine și evident mai slabe valoric. Discutabile, într-adevăr, dar tot atât de adevărat e că în sezonul trecut i-au cam ieșit transferurile. Sigur că și alții, precum Farul, Oțelul sau Universitatea Cluj nu au bugete importante și transferă poate fără a oferi bani în schimb, dar diferența o fac banii la semnătură și cei pentru agenți, deloc de neglijat. Acolo nu știm cât oferă alții în comparație cu UTA, înclinăm să credem că nu contăm. Vremurile de glorie nu țin de cald acum, iar fotbaliștii vin la cluburile unde se știu în siguranță și în special unde de-a lungul anilor au fost rezultate.
Poate că la prima vedere, Oțelul sau Farul, chiar și Universitatea Cluj sau altele, nu spun mare lucru în comparație cu UTA, dar acești ani au demonstrat că aici se face treabă și există proiecte bine gândite. Iar rezultatele se văd. Poate tocmai de aceea jucători importanți aleg aceste cluburi, chiar dacă au oferte și de la UTA. Unii o să spună că mulți nu vin din cauza lui Rednic, fals. Nu au făcut-o de patru ani, de la revenirea echipei în elită. Au fost câțiva buni, dar au fost repede vânduți, pentru că UTA nu are bani să supraviețuiască fără aceste transferuri și nici o strategie pe termen mediu și lung. Iar atunci privim rapid și din nou spre loje și ne întrebăm ce sponsori importanți au adus Meszar și acoliții lui pentru a-i asigura UTA-ei acea anvergură necesară de a atrage jucătorii importanți. O să vină unii și să înșiruie tot felul de firme și societăți de casă, doar că acelea asigură mărunțișul, nicidecum grosul din buget. Acela ar trebui asigurat de conducere, prin atragerea de sponsori puternici, nu alungarea lor. Doar că știm cu toții că UTA este un club ștrangulat de factorul politic și cei interesați nu au de gând să își piardă autoritatea și interesele. Să fie clar, UTA trebuie să puncteze cu bani mai mulți în lupta cu alte cluburi, pentru că nu dispune în momentul acesta de o conducere pricepută și implicată și nici de anvergura clădită în ultimii ani de alte cluburi. Un alt aspect important e că orașe precum Clujul sau Constanța sunt mult mai atractive pentru unii fotbaliști și familiile lor, așa că la Arad e nevoie tocmai de un buget consistent și salarii pe măsură, sau dacă nu de o conducere pricepută, care să nu îi dea antrenorului chiar mână liberă și să reușească cu bani puțini. UTA are doar un atu imbatabil, suporterii ei. Dar asta e prea puțin pentru a redeveni mare.
Are și Rednic păcatele sale. În cârdășie cu conducerea, a venit cu povestea hilară de la finalul sezonului trecut, când declara că a fost de acord cu neaplicarea pentru licența de Europa pentru a pregăti cum se cuvine noul sezon și a cristaliza un nucleu de bază. Nici vorbă de așa ceva, e aceeași revoluție la nivel de lot ca în ultimul an, așa că nu putea fi vorba despre cine știe ce strategie. De aceea, credem că declarația cu play-off-ul a fost mai mult de imagine și de a atrage tocmai acei jucători importanți la UTA, însă chiar și așa Rednic rămâne asumat și are un plus față de predecesorii săi, mai ales prin rezultatul obținut stagiunea trecută, cu care UTA nu s-a mai întâlnit în ultimii 50 de ani. Apoi, o altă greșeală e că s-a descotorosit repede de câțiva juniori arădeni de perspectivă, precum Ekmekci sau Iurasciuc, deși aceștia promiteau, iar UTA chiar a probat în ultimul timp că are o academie de valoare, dovadă că mulți tineri ai clubului au demonstrat în ultimii ani că pot face saltul calitativ spre elită. Un exemplu bun este chiar Cristian Mihai, promovat în echipa de bază din sezonul trecut chiar de el. În schimb, a adus la Arad destui jucători tineri din alte părți care ori fac tușa, ori nu confirmă, dovadă că aici s-a greșit. Apoi, Rednic continuă să se angreneze în tot felul de conflicte cu suporterii utiști, din galerie, episoade ce nu îi fac bine.
Are însă și alibiuri: acel sezon trecut când a început la fel de prost și a terminat excelent, dar și experiența ce nu i-o poate contesta nimeni, cu un palmares important în spate. Au trecut doar nouă etape și unii îi cer deja demisia. Dacă ne uităm pe clasament, situația e încă strânsă, UTA poate reveni fără probleme și își poate asigura din nou un loc liniștit, mai ales că a făcut și jocuri bune, în care merita mai mult, dar nu poate ajunge în play-off fără a-și câștiga o anvergură, iar pentru asta are nevoie de o imagine mai bună, bani mai mulți și poate de o conducere implicată, cu un președinte important. Și peste toate, de un sezon de excepție, care să o readucă acolo unde îi este locul, între primele cluburi din țară. Așa se câștigă anvergura. Nu e cazul în acest sezon, iar Rednic nu e principalul vinovat. Există un cumul de factori de care UTA depinde, un rebus tot mai complicat de la an la an din cauza lipsei unui proiect bine gândit.
