Când ne gândim la un bucătar, prima imagine care ne vine în minte este cea a unor mâini dibace care mânuiesc un cuțit de dimensiuni mari, cât mai ascuțit, cu o viteză mai mare decât ar îndrăzni vreodată un simplu amator. Imaginea conturează astfel cel mai important instrument de care un bucătar are nevoie și anume cuțitul.
Ce ar fi însă un cuțit bun fără un tocător pe măsura lui? Bucătăria poate fi un spațiu destul de periculos, mai ales când nu sunt luate măsurile de precauție necesare. Tocătorul adecvat poate preveni orice fel de accident nedorit și, deși tocătoarele de bucătărie sunt instrumente relativ simple, care nu necesită o sumă exorbitantă de investiție, sunt, cu siguranță, partenerul ideal necesar oricărui cuțit din orice bucătărie.
Deseori, ne concentrăm atât de mult pe alegerea cuțitelor perfecte încât uităm că la fel de importante sunt și perechile lor – tocătoare de bucătărie. În ciuda utilizării frecvente, acestea nu ar trebui să deterioreze în niciun fel lama cuțitului, tocmai de aceea este foarte important materialul din care sunt confecționate – bambus, piatră/granit, plastic sau lemn. Din acest punct discuția devine foarte amplă întrucât fiecare material are plusuri și minusuri.
Diversele culori ale tocătoarelor din plastic sau polietilenă existente pe piață nu sunt alese deloc la întâmplare. În bucătăriile profesionale există acest cod al culorilor pentru zona de alimente pentru care ele sunt folosite și anume alb pentru produse lactate și panificație, roșu pentru carne crudă, albastru pentru pește, galben pentru carnea crudă de pasăre, verde pentru legume și fructe și maro pentru carnea deja gătită.
O atenție deosebită trebuie să acordăm și curățării și igienizării corespunzătoare, mai ales că urmele de tăiere lăsate pe suprafața tocătoarelor sunt locul perfect în care se pot aduna tot felul de bacterii. Acesta este motivul principal pentru care tocătoarele din lemn sunt mai căutate decât cele din plastic. Recomandarea noastră este să fie spălate manual sau automat cu apă călduță și detergent, șterse sau uscate foarte bine înainte de depozitare și bineînțeles, înlocuite atunci când se degradează sau sunt foarte zgâriate.
Așa cum spuneam și la început, bucătarii sunt definiți de cuțitele folosite și formează relații speciale cu acestea. Un cuțit trebuie să se simtă ca o extensie naturală a mâinii, trebuie să fie potrivit celui care îl folosește, să se simtă confortabil în mână, să fie stabil și sigur. De cele mai multe ori bucătarii profesioniști nu-și înstrăinează sau împrumută cuțitele între ei, tocmai pentru că este o ustensilă personalizată și personală, aleasă pe măsura celui care o folosește.
Setul de cuțite este pentru bucătar precum o colecție de pensule pentru pictori: în timp ce orice cuțit poate tăia și orice pensulă poate aplica vopsea, în schimb, selectarea instrumentului potrivit pentru muncă poate ajuta un profesionist culinar să obțină rezultatele dorite.
Având în vedere acest aspect, trebuie să ținem cont de faptul că nu toate cuțitele sunt create la fel, fiecare având propria utilitate. Iată care sunt câteva dintre cele mai importante cuțite dintr-o bucătărie:
Cuțitul bucătarului, este după cum sugerează și numele, una dintre cele mai utilizate și versatile unelte din bucătărie. Cu lama mai lată decât mânerul, cu o lungime cuprinsă între 20 și 30 de centimetri, acesta se poate folosi atât pentru feliere, tăiere, mărunțire sau spargere a alimentelor mai dure.
Cuțitul de dezosat are lama subțire, rigidă sau flexibilă, dreaptă sau curbată și, așa cum îi spune și numele, este folosit pentru a îndepărta carnea de pe os. Cele cu lama rigidă sunt potrivite pentru carnea mai densă (cum ar fi cea de porc, vită sau oaie) iar cele cu lama flexibilă se folosesc pentru carnea de pasăre și pește.
Cuțitul pentru pâine este ușor de recunoscut datorită aspectului zimțat al lamei. Acesta este conceput pentru a tăia, cu o mișcare de ușoară alunecare, perfect pâinea și produsele de panificație, patiserie și în mod general produsele cu exterior tare și interior moale.
Satârul este un cuțit greu, cu o lamă lată, solidă și dreptunghiulară, folosit pentru tăierea oaselor și în măcelării. În timp ce acest gen de cuțite nu este deosebit de comun în bucătăriile de acasă, mulți bucătari din restaurante le folosesc pentru a putea avea control total asupra bucăților de carne.
Cuțitul pentru legume este cel mai mic dintre cuțite. Se folosește pentru curățarea sau decojirea fructelor și legumelor, dar și pentru îndepărtarea codițelor, sâmburilor sau decorticarea creveților. Lama sa este mai subțire decât a cuțitelor normale și poate fi ușor flexibilă și deseori rotunjită la vârf sub forma unui cioc de pasăre.
Cuțitul cu lamă alveolară este conceput pentru a preveni lipirea alimentelor de lamă, permițând cuțitului să taie mai eficient; alveolele sunt niște scobituri ovale situate pe o parte sau pe ambele părți ale lamei, imediat deasupra tăișului.
Cuțitul universal poate fi folosit pentru a realiza o gamă largă de activități. Este varianta mai mică a primului cuțit pe care l-am menționat și, la fel ca acesta, se folosește atât pentru tocat, mărunțit și feliat, cât și pentru dezosat, curățat sau decojit.
Și lista poate continua cu multe altele.
În momentul actual, există o mulțime de opțiuni din care poți alege în ceea ce privește echipamentele potrivite pentru bucătăria ta, însă trebuie să ai în vedere calitatea produselor pe care vrei să le achiziționezi.
Bucătarii iscusiți sunt extrem de conștienți de acest aspect, motiv pentru care nu se mulțumesc cu produse de calitate inferioară și acordă o importanță deosebită atât pentru cuțite de bucătărie, cât și pentru tocătoare.
