Un caz strigător la cer ne-a fost semnalat de cititorii noștri. La Oradea, o mamă își maltratează și umilește copii, apoi tot ea depune plângere penală împotriva fostului soț și cere ca acesta să fie băgat în pușcărie, fiind de acord ca pruncii să ajungă la orfelinat.
Justiția orădeană ”din pix”, revine din nou în prim plan național
Un caz judiciar care pune în discuție lipsa de empatie și de bună credință a celor care ar trebui să împartă dreptatea, în spiritul legii. Un șir de procese, cu implicarea unor funcționari publici, procurori și judecători, care au ignorat probe, au decis în mod abuziv, au combătut expertize și rapoarte de specialitate, punând astfel actul de justiție la dispoziția anumitor interese și, prin sacrificarea adevărului, condamnând minorii la o viață de orfelinat.
Mama care și-a abandonat copii
Este vorba despre foștii soți Andor, Alexandru și Teodora, care s-au despărțit în anul 2014 și care, de ani de zile duc un război pentru paternitatea celor doi copii ai lor. Mama, cercetată penal pentru abandon familial de mai bine de un an, fiind protejată, se pare, de anumite cercuri de influență, nu este trimisă în judecată, mai mult, este iertată, în mod absurd, de polițiștii și procurorii în cauză, care ascund și mușamalizează dosarele și faptele acesteia, de mai bine de 7 ani. Prinsă într-un joc al intereselor, orgoliului și al egoismului, mama, dezinteresată total de copii, urmărește, se pare, cu orice preț să slujească interesele unor grupuri de interese, care i-au curățat trecutul și au promovat-o într-o funcție de bugetar. Aceasta încearcă să se răzbune pe fostul soț și pe cei doi minori, ce refuză, cu obstinație, orice contact cu mama agresoare, de frica bătăilor, hărțuirii și terorii la care au fost supuși. Ei și-au exprimat, foarte clar, de fiecare dată, inclusiv în instanță, dar și cu ocazia anchetelor sociale, dorința lor de a trăi în noua familie a tatălui lor, fiind dreptul lor incontestabil.
Protectorii minorilor și minorii condamnați
Cert este că absurdul justiției române a atins cote de neimaginat după ce, tatăl, care a reușit să salveze copiii din mâna mamei agresoare și să obțină custodia lor, în urma unor decizii judecătorești definitive, a fost condamnat de o instanță de fond, la 5 ani de pușcărie, pentru alienare parentală. Astfel, prin decizia instanței, copiii sunt condamnați și ei, nu la pușcărie, ci la o viață la orfelinat, fiind pe cale să-și piardă dreptul de a trăi în familia lor. În mod stupefiant, mama nu găsește această hotărâre judecătorească ca nedreaptă pentru copii ei și nu face apel, ea fiind astfel, de acord ca minorii să fie instituționalizați.
În același timp, a doua soție a tatălui, căruia nu i-au fost niciodată încredințați minorii, împotriva căruia mama agresoare nici măcar nu a formulat vreo plângere, a fost condamnată și ea la 4 ani de pușcărie. Potrivit deciziei primei instanței, în urma sentinței, cei doi copii ar urma să ajungă într-un stabiliment al statului, nicidecum la mama biologică, aceasta abandonându-și copiii de mai bine de 6 ani. Precizăm că dosarul penal a fost întocmit în urma unei plângeri depuse de cea care a dat naștere copiilor, motivul acesteia, fiind, probabil, de a plăti pentru obținerea statutului de funcționar public și fiind, pe deplin mulțumită, cu banii alocați prin sentință.
Mama a considerat că 300.000 de RON și un post călduros la stat ar putea satisface și echivala traumele suferite de aceasta în urma pierderii celor doi minori, folosiți ani de rând, în mod gratuit, ca sac de box, în momentele sale de dezechilibru emoțional. Chiar mama recunoaște abuzurile și maltratări la adresa copiilor ei, probe care apar în toate documentele, expertizele și rapoartele oficiale.
Situația copiilor din familia Andor este foarte bine prezentată printre altele, într-o decizie definitivă a Tribunalului Bihor privind introducerea unui ordin de protecție pentru minora Laura Dariana Andor, împotriva mamei care a bătut și umilit minora, lovindu-i fața și spărgându-i ochelarii. Toate aceste evenimente s-au derulat în fața elevilor și profesorilor care au permis și promovat agresiunile mamei, în unitatea școlară. Evenimentul a avut loc, cu ocazia unei tentative eșuate a mamei de a mitui minora cu un telefon mobil nou, pentru ca aceasta să tăinuiască evenimentele tragice prin care a trecut atât ea, cât și frățiorul ei.
Tragedia unei familii românești
”Motivarea instanței de fond ilustrează cel mai bine vechiul proverb românesc: bătaia e ruptă din rai”, proverb care, însă a deschis calea multor tragedii în familiile românești”, se arată în motivarea Tribunalului Bihor, potrivit deciziei civile 973/A/2017.
Judecătorul constată că ”instanța de fond, în mod ilegal, a ignorat, cu bună știință, numeroasele rapoarte psihologice despre repetatele corecții fizice aplicate ambilor minori și despre faptul că i-a pus viața în pericol fetei, Dariana Andor, rapoarte emise de către direcția generală a Protecției Copilului și de către Autoritatea tutelară, din care rezultă, fără putință de tăgadă, caracterul violent ( fizic și verbal) al mamei, precum și refuzul categoric al celor doi copii de a mai locui cu mama”.
Cât de strâmb a putut judeca o instanță de fond
Tribunalul Bihor scoate în evidență cât de strâmb a putut judeca cauza, Judecătoria Oradea, atrăgând atenția asupra pericolului luării unei decizii judecătorești definitive, pe această linie: ”Trecând peste toate argumentele și probele, instanța de fond a îmbrățișat, cu brațele larg deschise, apărările mamei și a reținut că nu ar exista niciun pericol la adresa minorei câtă vreme acesta s-ar întâlni cu mama sa, în timpul programului de vizitare. Aceste apărări sunt cât se poate de neadecvate, câtă vreme minora refuză să o vadă pe mamă, în timpul programului de vizitare”.
Mai mult, Tribunalul Bihor constată că ”există refuzul categoric al minorei de a mai merge la școală de frica mamei, iar nicio autoritate publică competentă (școală, protecție copilului, instanța de judecată) nu se implică în rezolvarea acestei situații, toate se spală pe mâini și își pasează responsabilitatea de la una la alta”.
Nu există alienare parentală
Judecătorul de la Tribunalul Bihor dă un răspuns la acuzațiile de alienare parentală, aduse de mamă, noii familii a tatălui care asigură acum creșterea minorilor : ”S-a mai încercat acreditarea ideii de alienare parentală a minorilor față de mama lor prin influențarea acestora de către tată. Lucru neadevărat, demonstrat de raportul Protecției Copilului întocmit de aceștia la cererea mamei printr-o sesizare cum că apelantul și logodnica sa ar proceda la alienare parentală, mamei i-au fost infirmate suspiciunile conform raportului de evaluare psihologică, dimpotrivă, reieșind aspectele relatate mai sus”.
”Violențele mamei nu sunt izolate și cu dată recentă. Ele s-au manifestat încă din anul 2015, când copiii au locuit cu tatăl timp de o lună, timp în care a fost făcută prima sesizare la Poliție, ocazie cu care i-a fost atrasă atenția mamei să nu-și mai agreseze copiii, iar aceasta a promis că nu-i va mai agresa, că îi va hrăni corespunzător și îi va purta curați, însă nu și-a ținut promisiunea. După ce a fost lăsată acasă, la mamă, aceasta a fost bătută și i s-a spus că dacă mai merge la Poliție sau mai povestește tatălui sau altor persoane, va fi bătută până va fi băgată în spital”, se mai arată în decizia civilă nr. 973/2017.
Un caz strigător la cer, care i-a determinat pe judecătorii Crișan Florina Iuliana (președinte de complet) și Sabău Călin Traian să decidă, în numele legii, în 2017, să emită ordin de protecție, ”în sensul că dispune luarea următoarei măsuri, cu caracter provizoriu, pentru o perioadă de 4 luni: obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime determinate de 50 metri față de unitatea de învățământ unde studiază minora Andor Dariana Laura, respectiv Liceul Teologic Ortodox Episcop Roman Ciorogariu, cu sediul în Oradea, str. Aluminei, nr.88” instituție de învățământ care promovează și protejează chiar și prin inducții și false mărturii, conceptul „bătaia-i ruptă din rai„.
Este total de neînțeles atitudinea cadrelor didactice, care au încercat să protejeze, prin orice mijloace, imaginea instituției de învățământ și care, în mod absurd a susținut că mama ar fi fost îndreptățită să-și maltrateze copilul în instituția de învățământ, deoarece, chipurile, ar fi fost provocată. Deci, în concepția școlii, ar fi normal ca un părinte să-și lovească copilul care nu s-a lăsat mituit de mama ei, iar reacția femeii , care și-a pierdut cumpătul, ar fi justificată.
