Măsurile de politică demografică privind interzicerea avorturilor adoptate la sfârșitul anului 1966, au avut ca efect redresarea puternică a natalității, mai ales în primii ani de aplicare a decretului, când s-au născut în medie peste 526.000 de copii anual, consemnându-se rate de 27,4 la mie (în 1967) și respectiv 26,7 la mie (în 1968). După 1980 s-a înregistrat o diminuare a numărului născuților vii, în medie sub 400.000 copii anual, iar în decursul perioadei 1980-1989 rată natalității a oscilat între 14 la mie și 18 la mie. Factorii coercitivi pronatalisti au avut efect numai pe termen scurt.
Începând cu 1956, natalitatea a înregistrat o tendința de scădere rapidă, de la 24,2 la mie (1956) la 14,3 la mie (1966), influențată atât de liberalizarea avorturilor cât și de cauze de ordin social, economic și educațional: accesul larg la învățământ, participarea ei la activitatea economică, mobilitatea profesională și socială generată de industrializare și de urbanizare.
- În perioada 1947-1955, natalitatea a înregistrat în România valori ridicate, în mare parte datorită fenomenelor de recuperare a căsătoriilor și a nașterilor amânate. Ratele de natalitate au crescut de la 23,4 născuți-vii la 1000 de locuitori (1947) la 25,6 născuți-vii la 1000 de locuitori (1955) fără a atinge nivelul ratelor din perioada antebelică (30-35 născuți-vii la 1000 de locuitori).
Dar să revenim la 2020. Nasterilepe județe în 2020 și în 2019 arată ca în graficul de mai jos. În martie, lună în care lockdownul a ținut românii în case, procrearea de copii a fost la înălțime, dacă ne uităm la numărul nașterilor din luna decembrie 2020. Pentru a vedea însă dacă pandemia a revigorat parțial natalitatea va trebui să ne așteptăm să vedem cum va evolua numărul nașterilor în lunile următoare.
Din punct de vedere al distribuției născuților-vii după grupa de vârstă a mamei se observă scăderea ponderii născuților-vii la femeile cu vârstă între 20-24 ani și creșterea ponderii născuților-vii la femeile cu vârstă între 25-39 ani începând cu anul 2001.
Modelul reproductiv occidental, format în țările vest-europene din anii `70, a influențat modelul reproductiv din România din ultimele trei decenii: cuplurile își doresc un număr mic de copii, aduși pe lume la o vârstă mai ridicată și în proporție din ce în ce mai mare de mame necăsătorite. Acest model a devenit din ce în ce mai răspândit încă înainte de 1989 și procesul s-a accelerat după acest an
Revoluția din decembrie 1989 a adus printre primele măsuri abrogarea legislației privind interzicerea avortului și contracepției, care au determinat scăderea natalității începând cu 1990, România aliniindu-se tendinței generale europene. Totuși, multe țări occidentale au o situație ceva mai bună, în contextul în care au politici de sprijin al familiilor cu copii.
- Natalitatea a fost mai scăzută în mediul urban în comparație cu mediul rural, cu excepția perioadei 1979-1985 și anii 2009 și 2010 când rată natalității a fost superioară celei din rural. În mediul urban se observă o proporție mai redusă a familiilor cu mulți copii, un număr destul de mare de cupluri familiale limitându-se la un singur copil sau cel mult doi.
Diferența dintre vârstă medie la prima căsătorie și vârstă medie la prima naștere a înregistrat un proces de diminuare (de la 0,6 ani în 1980 la zero ani în 2010), ceea ce arată o schimbare de comportament demografic. Astfel, momentul conceperii copilului tinde să preceadă momentul căsătoriei.
Peste 70% dintre cupluri au declarat că nu își doresc deloc copii. Aspectele financiare – situația financiară, muncă plătită a femeilor – sunt determinante în decizia de a (mai) avea un copil, ele fiind cele care vor avea cel mai mult de suferit la venirea pe lume a unui copil.
