Este îngroparea morților o practică unică a Homo sapiens sau obișnuiau și alte specii de oameni timpurii precum Neanderthalienii să depună trupurile neînsuflețite ale persoanelor iubite sub pământ? Întrebarea este una dintre cele mai longevive dezbateri între arheologi, scrie hotnews.ro.
Acum, noi dovezi privind practicile funerare ar putea elucida misterul privind abilitățile cognitive și practicile sociale ale Neanderthalienilor și dacă, la fel ca oamenii moderni, erau capabili de gândire simbolică.
Zeci de schelete îngropate ale Neanderthalienilor au fost descoperite în Europa și părți ale Asiei în ultimii 150 de ani. Însă cele mai bine prezervate au fost găsite la începutul secolului XX și nu au fost excavate folosind metode moderne.
Acest lucru a provocat scepticism cu privire la practicile funerare ale Neanderthalienilor și dacă acestea au fost într-adevăr deliberate.
Însă o nouă analiză a unui schelet vechi de 41.000 de ani al unui copil Neanderthalian, descoperit într-o peșteră din Franța în anii 1970, oferă noi dovezi că homininii își îngropau deliberat morții.
Cercetători francezi și spanioli au reexaminat rămășițele folosind metode moderne avansate, reexcavat situl arheologic original din La Ferraise, sud-vestul Franței, unde au fost găsite oasele, și revizuit notițele și jurnalele arheologilor care au făcut descoperirea.
Concluzia cercetătorilor? Corpul unui copil Neanderthalian în vârstă de doi ani a fost depus intenționat într-o groapă săpată în sedimente.
Absența de pe oase a urmelor de dinți ale animalelor carnivore care ar fi încercat să scormonească după carne precum și faptul că scheletul este relativ neatins de intemperii sugerează că trupul a fost acoperit rapid cu pământ, afirmă cercetătorii.
Rămășițele au fost de asemenea bine păstrate (mai bine decât cele ale animalelor descoperite în același strat sedimentar) în pofida faptului că aparțineau unui copil. Scheletele copiilor au de regulă oase mai delicate.
Poziția scheletului sugerează de asemenea că acesta a fost plasat acolo intenționat. Capul, îndreptat înspre est, a fost ridicat mai sus decât restul corpului în pofida faptului că pământul era înclinat către vest.
41.000 de ani vechime
„Originea practicilor funerare are implicații puternice pentru emergența a comportamentului și așa-numitelor capacități cognitive moderne”, afirmă studiul.
„Aceste noi dovezi oferă perspective importante în discuția despre cronologia și dispariția Neanderthalienilor și comportamentul, inclusiv expresia culturală și simbolică, a acestor oameni”, mai notează acesta.
Cercetătorii de la Centrul Național Francez pentru Cercetări Științifice, Muzeul de Istorie Naturală al Franței și Universitatea Țării Bascilor din Spania au identificat de asemenea pentru prima dată 47 de oase aparținând scheletului copilului.
O bucată de os a fost datată cu carbon și s-a descoperit că este veche de 41.000 de ani. Cercetătorii au confirmat că osul aparținea unui Neanderthalian prin analizarea ADN-ului mitocondrial al fragmentului.
Scheletul copilului a fost unul dintre cele opt descoperite în situl din sud-vestul Franței.
Posibile dovezi privind ritualuri funerare au fost de asemenea găsite în cel mai faimos sit legat de Neanderthalieni, peștere Shanidar din Kurdistan, nordul Irakului.
Rămășițele a 10 bărbați, femei și copii Neanderthalieni au fost descoperite acolo alături de cocoloașe de polen, sugerând că flori ar fi fost incluse în ritualurile funerare.
Săpături mai recente la Shanidar au descoperit mai multe rămășițe de Neanderthalieni despre care cercetările preliminare sugerează că au fost îngropate intenționat.
Alte cercetări au sugerat că în perioada imediat premergătoare dispariției Neanderthalienilor din urmă cu 40.000 de ani a existat o diversitate semnificativă a manierei în care aceștia și-au tratat rudele decedate, fiind descoperite și dovezi privind practicarea canibalismului.
