Diploma este etalată în expoziția dedicată compozitorului Emil Monția deschisă în cadrul Muzeului Memorial „Ioan Slavici și Emil Monția Șiria (Conacul Bohus Șiria).
Program de vizitare: Marți-Duminică: 09.00-17.00
Exponatul lunii noiembrie la Complexul Muzeal Arad este diploma în drept a avocatului Emil Monția. Emil Monția studiază dreptul administrativ în cadrul Universității de Drept din Oradea, Cluj și Budapesta, ulterior obținându-și diploma prin care a fost numit doctor în drept la Cluj, în anul 1906. Pe diploma din pergament, se poate observa caligrafia cu cerneală în limba latină, iar elementul care conferă autentiticitate diplomei este sigiliul realizat din lemn, în interiorul căruia se afla cerneală roșie, iar pe acesta se află un șnur împletit în culorile steagului maghiar.
Născut în 25 decembrie 1881 (stil vechi)/06 ianuarie 1882 (stil nou), la Șicula, în comitatul Arad, „într-o familie preoțească săracă”, cum afirma chiar Monția, a absolvit cursurile liceale, universitatea și a urmat cursuri de muzică la Timișoara, Oradea și Viena. A absolvit Facultatea de drept a Universității din Cluj, iar din anul 1907 a practicat avocatura la Șiria. În anii premergători Primului Război Mondial era convocat pentru concentrare la regimentul de infanterie k.u.k. 66 de la Ungvar (azi Ujhorod în Ucraina). În anii „războiului cel mare”, de pe frontul din Galiția, a ajuns în Rusia, unde a studiat muzica rusească, la Kiev. În 1914, Monția, cu gradul de locotenet a fost mobilizat și trimis pe front. Anul următor, alături de majoritatea soldaților din regimentele austro-ungare, cca. 22.500 de bărbați, Emil Monția a devenit prizonier, concentrat în lagărul de la Darnița, de lângă Kiev. Aici a început să lucreze la opera de inspirație folclorică „Ileana”, iar în paralel a cântat, ca violonist, în orchestra Operei din Kiev.
Din primăvara anului 1918 era înrolat în Corpul de Voluntari ardeleni și bucovineni, la Iași, iar în 13 noiembrie 1918 pleca în Transilvania pentru a participa la pregătirea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. După Marea Unire, în data de 2 decembrie 1918, era ales membru al Marelui Sfat Național al Transilvaniei, din partea Aradului. În luna martie a anului 1919 a fost numit consilier pe lângă Ministerul Agriculturii și Comerțului.
Între anii 1919-1927 s-a stabilit la București, unde a intrat în cercurile marilor muzicieni români, luând parte la fondarea Operei din București. Emil Monția se numără printre fondatorii Operei din Cluj și din Timișoara, fiind unul dintre artiștii care au înființat Societatea Compozitorilor Români, condusă de compozitorul George Enescu și folcloristul Constantin Brăiloiu.
Întors din București la Șiria, în 1927, Emil Monția a păstrat o vie amintire prieteniei sale cu George Enescu și un adevărat cult profesorului său Ioan Scărlătescu. La Șiria a continuat profesia de avocat, în paralel cu cea de compozitor și culegător de folclor. Astfel din creația sa muzicală, care cuprindea doine, colinde, „cântece poporale”, romanțe, cântece eroice, suite, lucrări de operă și balet se remarcă Colecția de „121 doine și cântece poporale românești, aranjate pentru voce și pian”, dedicate lui George Enescu, în 1931, la împlinirea a 50 de ani. De altfel, din repertoriul concertelor lui Enescu făceau frecvent parte piese pentru vioară și pian din compozițiile lui Emil Monția.
Este cunoscut publicului din țară și străinătate pentru opera „Fata de la Cozia”, jucată pe scena operei din Cluj și Timișoara, interpretată și la Arad. Mai mult de jumătate de secol a adunat și prelucrat folclor românesc, iar lucrarea „111 doine și cântece poporale românești, pentru voce și pian” a primit premiul Societății Compozitorilor Români.
S-a stins din viață în 16 februarie 1965, la Șiria, fiind înmormântat în cimitirul ortodox.
Din anul 1970, corul de amatori ai Casei de Cultură a Municipiului Arad, format din coriști ai Filarmonicii din Arad, poartă numele apreciatului compozitor arădean.
Pornind de la patrimoniul cultural, aflat în fondul muzeului județean (astăzi Complexul Muzeal Arad), la Muzeul Memorial „Ioan Slavici şi Emil Monţia” Șiria (conacul Bohuș) a fost reconstituită camera de lucru a compozitorului, cuprinzând fotografii de familie, mobilierul original, pianul, instrumente muzicale, partituri, culegeri de folclor, afișe ale operelor sale. Prin documentele personale, brevetele și diplomele primite de-a lungul timpului, inclusiv din partea Casei Regale a României, premiile obținute în anii ’50, expoziția dedicată lui Emil Monția ilustrează ascensiunea artistică a compozitorului arădean.
