O imagine cât o mie de cuvinte, nu-i așa? În caz că nu i-ați recunoscut, de la dreapta la stânga, să facem prezentările: Răzvan Cadar, consilier județean, Bogdan Boca, consilier municipal și, bineînțeles, fost viceprimar, fost consilier, dar omul numărul doi în PNL Arad, Geanina Pistru.

Așadar, avem trei nume din prim planul politicii arădene și, din păcate, una din sculpturile din parcul de pe Malul Mureșului, pe post de victimă în fața unei porții de taco, o pizza și a unor pahare cu bere pe care cei trei, cu multă dezinvoltură și orice lipsă de respect au ales să o folosească drept masă, la ’Picnic Festival’.

Duminică seara, undeva în jurul orei 20.30. După o noapte în care sute de arădeni au trebuit să suporte porția de ”cultură” servită după principiul „vrei, nu vrei bea Grigore agheasmă” pe ritmuri de populară, house și alte cele, până spre 4 dimineața și când credeam că nu mai are ce să mă surprindă până la stadiul de revoltă mi se dezvăluie în fața ochilor imaginea de mai sus. Dacă inițial mi-am spus că cine știe ce bezmetici au crezut că acolo este vreun aranjament ce ține de festival, numa’ bun de servit masa, cu cât m-am apropiat mai mult cu atât mă bătea gândul că poate ce văd e de la noaptea nedormită și chiar nu este posibil ca tocmai ei să facă un gest atât de nedemn.

Era și rămâne pură și tristă realitate! Oameni cu putere de decizie în bunul mers al Aradului, au decis că e normal, că pot, că e firesc ca o operă de artă să fie redusă după bunul plac la nivel de simplu bolovan-masă potrivit pentru sprijinit mâncarea la picnic. Și asta la numai doi ani după ce, în aceleași zile ale lui august, aceleași sculpturi erau lovite cu buldozerul, aruncate într-un colț de mal și ”reparate” cu sârmă

„Așa, și? Sunt și ei oameni”, ar spune unii. De acord, dar până una alta oamenii ăștia pe care tocmai i-am văzut ”la o bere pe sculptură” sunt printre cei care vor hotărî, în numele arădenilor, locul amplasării Monumentului Unirii; tot ei au fost printre cei care au decis că este absolut normal ca pe altarul Zilelor Aradului să fie sacrificate liniștea și somnul a sute de arădeni, cu paranghelii care să sfideze orice logică a bunului simț, cel puțin în privința orelor până la care să ne țină pe toți ”pe recepție”; tot ei au avut sau puteau avea un cuvânt de spus când minți odihnite au hotărât că normalitatea arădeană poate include punerea în vânzare a biletelor la concertul lui Vali Vijelie la Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, iar exemplele ar putea continua chiar în sensul că, poate, în numele arădenilor ar putea pune umărul la rezolvarea problemei atât de urât mirositoare a gunoiului din oraș.

Nu, nu poți zice simplu „sunt oameni și ei”, sau doar „niște bezmetici” care nu știau ce fac, pentru că dacă așa ar sta lucrurile, dacă nu știi cu ce se mănâncă funcția pe care o ocupi și responsabilitatea pe care o ai față de cei pe care îi reprezinți, îți faci bagajul și pleci acasă, unde poți bea bere și mânca pizza după bunul plac, pe propriul monument al ignoranței față de cultură, artă și istorie.

Răzvan Cadar, Bogdan Boca, Geanina Pistru, într-o seară de duminică, 20 august 2017, când, probabil, într-un exercițiu de imagine, ați vrut să fiți printre arădeni, nu ați făcut altceva decât să ne proiectați în față un viitor în care, probabil, veți decide, în numele arădenilor, că Vijelie ar putea cânta la Filarmonică, la Teatru s-ar putea vinde banane produse în Arad, iar pe acorduri de Mozart am putea sta liniștiți, de ce nu, la o „sămânță”.

P.S. Noroc că Monumentul Unirii, indiferent de forma sa, are o înălțime de cel puțin 20 de metri și nu riscă, astfel, să suporte vreun picnic pe creștet….sau?!?