Ruşinea în care e scăldată UTA, condamnată să joace în noroi unul din cele mai frumoase derby-uri ale României – derby pe care miticii nu au cum să îl înţeleagă vreodată – a făcut iar înconjurul ţării. Nu din cauza sălbăticiei suporterilor, aşa cum fals s-a prezentat la TV, mici incidente între ultraşi existând la orice duel de tradiţie din lumea asta. Vinovaţi pentru ce ni se întâmplă suntem şi noi. Da, chiar noi! Pentru că i-am permis ăluia, prin tăcere, toleranţă şi acceptare, să facă ce vrea cu oraşul ăsta. De mulţi ani e jucăria lui, noi părem doar nişte marionete, care stăm ascunse în spatele laptopurilor sau telefoanelor, criticând dur pe reţele de socializare, în comunicate, de după perdea, de sub pat, de după uşă, de oriunde, dar numai de unde trebuie nu. Adică din stradă, cu iniţiative civice, manifestaţii sau întâlniri, dar şi cu prezenţe la şedinţe de Consiliu Local, pentru a ni se auzi cu adevărat vocea. Şi nu o dată, de câte ori e nevoie.
La fel ca şi în cazul Parcului Mihai Eminescu, poate printre puţinele dăţi când mi s-a întâmplat să mă simt mândru că sunt arădean. Atunci, m-am bucurat să văd că oraşul e viu, că sunt şi oameni – ce-i drept nu foarte mulţi – care mai trăiesc şi pentru simboluri şi frumos. Dar e demult de atunci, prea demult… E momentul să „înviem”, pentru că impresia, nu doar a mea, e că dormim, doar consemnăm, acceptăm şi nu facem nimic. Mai pe scurt, au fost şi sunt încă mulţi care închid ochii la tot dezastrul din ultimii ani, de la demolare de stadioane sau spaţii verzi, lucrări de proastă calitate pe o mulţime de bani, distrugerea ştrandului şi falimentarea UTA-ei, până la zeci de târguri dizgraţioase, cu zacuscă, bere şi mici. Şi când mă gândesc că Aradul s-a vrut capitală culturală europeană. Ce ruşine, ce propagandă mizerabilă!
Noroiul de pe „Motorul”, de la UTA – Poli, mă duce la imaginea Aradului de azi, un oraş cenuşiu, trist, cu oameni ce ţin capurile plecate, cu clădiri ce stau să-ţi cadă în cap, cu tineri tot mai puţini. Mă aşteptam să văd cu totul alte reacţii după ruşinea de duminică, la care am fost supuşi fără voia noastră. Dacă tot e campanie electorală, să profităm şi noi, arădenii, de moment şi să îi facem UTA-ei campanie. Pentru un stadion nou în 2017, pentru condiţii decente de pregătire, până la urmă pentru demnitate. A venit momentul să ne amintim de acel „Nu lăsa UTA să moară!”. Dacă ne-au dat noroi, să nu rămânem datori, zic. Măcar în ultimul ceas, utistule!
Foto: uta-arad.ro
