Faptul că un animal de companie face bine sănătății oamenilor este bine cunoscut de cercetători și de prietenii și proprietarii de animale. De exemplu, pacienții cardiaci care au un animal de companie trăiesc mai mult decât cei care nu au, animalele contribuie la creșterea nivelului de serotonină și ocitocină (asociate cu sentimentul de stare bună și încredere), sau persoanele care suferă de Alzheimer pot fi hrănite mai ușor dacă pe masă sau în apropiere se află un acvariu și pot urmări peștii înotând. Dar, dacă mai există vreo urmă de scepticism, o serie de cercetări au stabilit nouă avantaje pentru sănătate oferite de prezența în casă a unui animal de companie.
Cu un astfel de animal, oamenii sunt mai fericiți și mai puțin singuri. Îndeosebi pentru persoanele care locuiesc singure, un animal domestic este o companie reconfortantă. Grija față de un animal constituie un nou scop în viață, lucru care joacă un rol important în întărirea încrederii în sine. Bolnavii cronici sunt mai puțin depresivi și izolați dacă au un animal alături. Animalele domestice au nevoi care nu pot fi satisfăcute decât de om, lucru care le structurează ziua proprietarilor și le dau sens vieții. Plimbarea cu câinele este o ieșire care dă adesea ocazia unor interacțiuni sociale, ceea ce este benefic pentru starea de spirit.
Un al doilea efect benefic pentru deținătorii de animale de companie este faptul că, mângâind un câine sau o pisică, corpul este stimulat să producă un hormon care produce o stare de bine și scade nivelul hormonului de stres. Acest lucru poate duce la reducerea presiunii arteriale. Proprietarii de animale domestice au o presiune arterială și un ritm cardiac mai scăzut decât cei care nu se bucură de compania lor. Se pare că mângâierea animalelor este benefică și pentru presiunea arterială a copiilor, acest obicei scăzându-le starea de nervozitate și hiperactivitatea.
În al treilea rând, coabitarea cu un animal de companie nu îi face pe oameni să uite de regimul alimentar, ba chiar proprietarii de animale domestice prezintă în medie un nivel mai scăzut de colesterol și de trigliceride decât ceilalți. Potrivit American Heart Association, există o legătură directă între compania animalelor, îndeosebi a câinilor, și speranța de viață. Incidența insuficienței cardiace ar fi mai scăzută. Conform concluziilor National Institutes of Health din Statele Unite, deținerea unui animal de companie duce la scăderea riscului de criză cardiacă, contribuind la micșorarea presiunii arteriale și reducerea nivelului de colesterol și de trigliceride din sânge. Activitățile suplimentare implicate de deținerea unui câine (sau a unei pisici) joacă și ele un rol. Studii realizate pe termen lung au arătat că persoanele care nu au avut niciodată pisici prezintă un risc cu 40% mai mare să moară de criză cardiacă față de cele care au avut feline în casă.
Un lucru care ar părea contradictoriu la prima vedere este că animalele ținute în casă, mai ales pisicile, contribuie la dezvoltarea imunității împotriva astmului și a alergiilor. Unele studii arată chiar că bebelușii care trăiesc în mediul unui animal domestic ar fi mai puțin susceptibili să dezvolte alergii și astm. În primii ani de viață, ei suferă mai puțin de guturai și otită decât bebelușii care cresc într-o casă fără animale. Așa încât părinții nu trebuie să fie îngrijorați dacă patrupedele își manifestă prea expresiv dragostea față de bebeluși lingându-i pe față.
Uneori medicii recomandă adoptarea unui animal de companie pentru tratarea depresiei. În unele cazuri un animal domestic poate juca un rol terapeutic, putând duce chiar la vindecare. Oricare ar fi starea de spirit a stăpânului, fie de bucurie intensă, fie de mare tristețe, animalul este mereu acolo pentru a împărtăși sentimentele umane. Animalele domestice îi ajută pe oamenii cu boli de lungă durată să își țină sub control anxietatea și depresia.
Animalele de companie îi fac pe stăpâni să fie mai activi. Unii se mișcă greu din fotoliu și fac puțină mișcare, chiar dacă acest lucru este bun pentru propria sănătate. Însă pentru ca patrupedul lor să se simtă bine, trebuie să meargă pe jos cel puțin o jumătate de oră pe zi, exercițiu bun pentru menținerea în formă atât a animalului, cât și a stăpânului. În plus, este un bun mijloc de prevenire a obezității, dar și a osteoporozei și a artritei reumatoide. Pentru persoanele în vârstă singure, este și o modalitate ideală de a intra în contact cu vecinii și alți deținători de animale, care își scot câinii la plimbare. Cu ajutorul animalelor, contactele sociale sunt mai ușoare.
În cazul copiilor care suferă de tulburare deficitară de atenție, cu sau fără hiperactivitate, sau de autism, un animal nu poate fi decât benefic. Astfel de copii au atât de multă energie, încât adesea le este greu să se concentreze. Având grijă de un animal domestic, ei au sarcini specifice care necesită atenție și pentru care pot fi responsabilizați. Legătura copilului cu animalul favorizează dezvoltarea încrederii în sine și îi dă un sentiment de liniște și siguranță. Copiii autiști prezintă adesea un deficit în interacțiunile cu alte persoane. Se pare că animalele au o capacitate uimitoare de a le atrage și reține atenția, putându-i încuraja astfel să realizeze activități legate de integrarea lor senzorială (perceperea stimulilor), ușurându-le astfel viața. În această situație sunt indicați mai ales câinii și caii. Animalele domestice pot ajuta și copiii cu nevoi speciale în depășirea unor obstacole.
Câinii, arată unele studii, datorită mirosului lor excepțional, pot da semnale cu adevărat miraculoase, cum ar fi detectarea cancerului, anunțarea unui accident vascular cerebral sau a scăderii nivelului de zahăr din sânge. Unii câini își pot avertiza stăpânii diabetici asupra scăderii periculoase a glicemiei înainte ca aceasta să se manifeste, aceștia putând preveni criza mâncând ceva dulce. Explicația acestor capacități constă în faptul că animalul reacționează la schimbări chimice ale corpului, care emană un miros deosebit. Xolo, câine mexican, este cunoscut pentru temperatura înaltă a corpului. Rasa a fost antrenată să ajute oamenii care suferă de fibromialgie sau alte forme de dureri cronice, care pot fi calmate cu căldură. Durerea este atenuată prin apropierea de câine sau punând partea dureroasă a corpului în contact cu animalul.
Unii câini au fost instruiți pentru a trăi și lucra cu pacienți epileptici, alții au fost învățați să latre și să îi avertizeze pe părinți când copiii au crize și nu se află în câmpul lor vizual. Câteva sarcini pot fi îndeplinite de câini pentru a ajuta pacienți bolnavi de Parkinson să trăiască mai mult timp independent. Acești câini pot aduna obiecte căzute sau se pot duce să aducă obiecte necesare. Pot deschide și închide uși sau aprinde lumina cu labele.
Sursa: agerpres.ro
