Recunoscut în cercuri restrânse de melomani datorită liedurilor şi pieselor sale pentru pian, Franz Schubert tinde în cel de al doilea deceniu al secolului al XIX-la spre zone de repertoriu de un cu totul alt impact, cu precădere spre genul de operă şi scenele cu deschidere spre spectacol. Cu uvertura la muzica incidentală pentru producţia Die Zauberharfe, din 1820, de pe scena de la Theater an der Wien, transferată şapte ani mai târziu într-o altă partitură de teatru, Rosamunde, Princesse de Chypre, una dintre cele mai populare pagini ale repertoriului orchestral universal, deschidem concertul simfonic din 5 mai 2016, de la ora 19.00, dirijat de Robert Gutter.
Aflat pentru a treia oară pe scena Filarmonicii din Arad, dirijorul american colaborează în momentul central al serii simfonice cu pianistul Ippazzio Ponzetta, realizând acompaniamentul unuia dintre cele mai agreate ópusuri pianistice ale secolului al XIX-lea, Concertul în la minor pentru pian şi orchestră de Edvard Grieg. Inspirată de la minorul pentru pian al lui Robert Schumann, de la care împrumută atmosfera şi planul formal, partitura lui Grieg este o lucrare de mare anvergură, în care lirismul şi virtuozitatea se aliază pentru a se impune în mod constant audiţiei.
Finalul audiţiei de joi de la Sala Cercului Militar este unul mozartian. Simfonia nr. 36 Linz în do major K.425, compusă în 1783, într-o escală pe parcursul unei călătorii de la Salzburg la Viena, este partitura prin care Mozart îşi face intrarea în marele domeniu al genului simfonic. O lucrare de circumstanţă, compusă în mare grabă cu ocazia unui eveniment public, va face cotitura spre ceea nu peste multa vreme istoria muzicală a vremii va lua cunoştinţă de geniala trilogie simfonică finală – simfoniile 39, 40 şi 41, Jupiter.
