”EU CRED ÎN DUMNEZEU!”, sau:“Te respect, împarate, ca pe un stăpân; pentru îndeplinirea datoriei mele de ostaș sunt gata să mor în orice moment, dar sufletul vreau sa îl pun în slujba împăratului împăraților, care este Dumnezeu…”
Astăzi avem un mare praznic mucenicesc, în cadrul căruia aducem cinstire unuia dintre cei mai iubiți mucenici ai Lui Hristos: Sfântul Gheorghe. Făcând o călătorie în timp, prin intermediul Sfintei Liturghii săvârșite în cinstea sa, ne putem imagina undeva în primele secole creștine, în vremea împaratului Dioclețian care a purtat o inverșunată luptă împotriva creștinilor.
Cine era tânărul Gheorghe? Nu un personaj neînsemnat al acelor vremuri, ci chiar unul dintre oamenii de încredere ai împăratului, care, după ce a urmat calea deschisă de tatăl său care avusese o carieră militară, ajunsese sa fie general în armata lui Dioclețian. Calea vieții pământești deschisă de tată, iar calea vieții duhovnicești deschisă de mamă, prin creșterea sa după cuvintele Sfintei Scripturi. Așadar, crescut într-o familie creștină, cu o situație materială foarte bună, tânărul Gheorghe avea să devină un reper de înaltă moralitate pentru toți cei cu care lucra. Curajos din fire, si cu forță spirituală deosebită, a îndrăznit să se ridice în timpul unei ședințe, care avea ca principal subiect pedepsirea cu moartea a creștinilor, și să le ia apărarea spunând că nu le găsește nicio vină, ba mai mult, mărturisind că el însuși este creștin. Cum Dioclețian era cunoscut pentru asprimea cu care pedepsea pe oricine ar fi făcut o astfel de mărturisire, nu îl cruță nici pe apropiatul său Gheorghe, iar mai târziu nici chiar pe soția sa Alexandra, care în urma aceleiași mărturisiri ” EU CRED ÎN DUMNEZEU”, avea să își găsească sfârșitul. Astfel, declarând că ”sufletul și-l pune în slujba Lui Dumezeu”, avea să fie supus multor chinuri, pentru ca într-un final să își găsească moartea martirică prin tăierea capului. Înainte de moartea sa martirică, tânărul Gheorghe avea să își împartă întreaga avere săracilor, însă, nu exagerăm cu nimic spunând că adevărata sa avere încă o împarte și astăzi sufletelor noastre mult prea sărăcite, prin puterea exemplului mărturisirii sale.
Sfântul Gheorghe, slava Mucenicilor, lauda Sfinților, cinstea cerului, a cuprins în îmbrățișarea vieții sale pe credincioșii tuturor timpurilor, acest lucru fiind dovedit și prin faptul că în 3 din 4 familii creștine, cineva îi poartă numele. Să ne ajute Dumnezeu, ca în vremurile actuale, avându-l ca model vrednic de urmat pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, să avem puterea a mărturisi indiferent de riscuri: ”EU CRED ÎN DUMNEZEU!”.
Celor care purtați numele Sfântului Gheorghe, Dumnezeu să vă ocrotească si să vă dea puterea aceleiași mărturisiri ca a Sfântului al cărui nume îl purtați! LA MULȚI ANI!
Doamne ajută!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
