„Ramas bun, tata!”….cuvinte greu de rostit de orice copil care isi conduce parintele pe ultimul drum…si mai ales cand copilul, in cazul nostru Horia Brenciu, este legat de o dragoste nemarginita fata de parintele care l-a crescut singur de la varsta de 11 ani, dupa ce mama sa a fost rapusa de cancer…
Ca Horia Brenciu isi iubea mai presus de orice parintele am aflat in urma cu cativa ani, la Sala Palatului, cand pentru prima data tatal sau se afla in sala de concerte…prezenta tatalui sau s-a dovedit a fi departe de a fi doar o strategie de marketing avand in vedere emotia momentului in care reflectorul a fost pus pe batranelul simpatic din sala…da, momentul a smuls multe lacrimi atunci si cu siguranta si acum, cand Horia trece prin momentul pe care orice copil il doreste amanat la nesfarsit si anume acela de a-si lua ramas bun de la parintele sau…
Dumnezeu sa il ierte, iar lui Horia Brenciu multa putere pentru a accepta greaua despartire!
