NASTEREA DOMNULUI – PRILEJ DE MARE BUCURIE PENTRU TOTI CRESTINII

“Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei; ca intru Dansul cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul Cel de sus, Doamne slava Tie” (Tropar la Praznicul Nasterii Domnului)
Dupa frumoasa perioada a Postului pe care tocmai am incheiat-o, astazi bucuria sfanta a Nasterii Domnului devine liantul care uneste oamenii din toate colturile lumii in jurul acestui “singur lucru nou sub soare” care este Intruparea Mantuitorului, dupa cum frumos spunea Sfantul Ioan Damaschin. Colinzile, ieslea, pastorii, ingerii, steaua de la Rasarit dar si darurile celor trei magi ne ofera tabloul complet al minunii de acum doua mii de ani. Gaspar, Melchior si Baltazar aveau sa mearga, condusi de Stea, pentru a duce noului Imparat daruri de aur, smirna si tamaie, daruri care sunt pastrate la manastirea Sfantul Pavel din Sfantul Munte Athos si in zilele noastre. Asupra simbolismului acestor daruri ar trebui sa ne aplecam mai des tocmai pentru a putea reflecta asupra propriei vieti. Mantuitorul care “pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din cer” S-a identificat cu cei aflati in nevoi si suferinte inca de la Nasterea Sa in ieslea saracacioasa din Betleem, facand din mana saracului propria Sa vistierie pentru ca tot ceea ce ia de la noi saracul primeste Insusi Hristos dupa cum aflam din Evanghelia de la Matei 25,40 unde Mantuitorul ne asigura ca “tot ceea ce ati facut unuia dintre acesti frati ai mei Mie Mi-ati facut”, facand astfel din aur un simbol al milosteniei. Tamaia este simbolul jertfei si slujirii Lui Dumnezeu si a aproapelui, iar aducerea acestei tamai ne duce cu mintea la valorificarea darurilor sufletesti in scopul obstesc fie la locul de munca, fie in familie, obste sau in oricare alt loc unde ne este menit a ne afla. Smirna, desi cu o aroma mai puternica decat tamaia, ea are totusi un gust mai amar, simbolizand necazurile, lacrimile si suferintele ce reprezinta poarta stramta a rabdarii si a incercarilor prin care trebuie sa trecem pentru a ne mantui.
Daca reusim sa fim prieteni cu constiinta personala avand sentimentul datoriei bine implinite la locul de munca, in familie, obste sau comunitatea in care traim, picurand lumina si speranta in fiecare dintre aceste locuri atunci bucuria acestei zile ne va fi calauza vrednica pe drumul mantuirii.
Sarbatori cu bucurie si lumina in suflete!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)