Ziua internațională Nelson Mandela este marcată în fiecare an, la 18 iulie, ziua în care s-a născut fostul lider sud-african, un luptător în numele democrației, al libertății și drepturilor omului.
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a instituit, în noiembrie 2009, ziua de 18 iulie drept Ziua internațională Nelson Mandela, în semn de recunoaștere a contribuției fostului președinte sud-african la cultivarea păcii și a libertății. A fost pentru prima dată când Organizația Națiunilor Unite a desemnat o zi în onoarea unei persoane, potrivit http://www.sahistory.org.za/people/nelson-rolihlahla-mandela.
Rezoluția A/RES/64/13 a Adunării Generale a recunoscut valorile promovate de Nelson Mandela și implicarea sa în slujba umanității, în vederea soluționării, pe de o parte a conflictelor inter-rasiale și, pe de altă parte de îmbunătățire a acestor relații, promovarea și protejarea drepturilor omului, reconcilierea, egalitatea de gen și drepturile copiilor și ale altor grupuri vulnerabile, precum și în dezvoltarea comunităților sărace și subdezvoltate. Aceasta recunoaște, de asemenea, contribuția liderului sud-african la lupta pentru democrație pe plan internațional și promovarea unei culturi a păcii în întreaga lume, se menționează pe www.un.org.
Timp de 67 de ani, Nelson Mandela și-a pus viața în slujba umanității, ca avocat al drepturilor omului, fiind un prizonier al conștiinței, un om al păcii internaționale și, mai ales, primul președinte al Africii de Sud, libere, ales în mod democratic.
Fundația ”Neslon Mandela” dedică Ziua internațională Nelson Mandela din 2017, acțiunilor îndreptate împotriva sărăciei, onorând, totodată, modul de a conduce și devotamentul fostului lider sud-african în lupta împotriva sărăciei și în promovarea justiției sociale pentru toți.
În decembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a hotărât extinderea scopului Zilei internaționale Nelson Mandela, în vederea susținerii condițiilor umane în închisori, a creșterii gradului de conștientizare față de cei închiși care sunt o parte continuă a societății, precum și aprecierea muncii personalului din închisori, un serviciu social cu o importanță aparte.
Rezoluția A/RES/70/175 a Adunării Generale a adoptat normele minime standard revizuite pentru tratamentul deținuților, a aprobat că acestea ar trebui să fie cunoscute drept „Normele Nelson Mandela”, în amintirea moștenirii primului președinte de culoare al Africii de Sud, care a petrecut 27 de ani în detenție luptând pentru democrație și libertate.
Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918, în Transkei, Africa de Sud. Mandela a urmat cursurile Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul, indică http://www.nobelprize.org/. S-a alăturat Congresului Național African în 1944 și s-a angajat în lupta de rezistență împotriva politicilor de apartheid ale Partidului Național, de guvernământ, după 1948.
A fost arestat de mai multe ori, pentru ca apoi să fie judecat pentru înaltă trădare, iar Congresul Național African a fost scos în afara legii. Procesul ”înaltei trădări” intentat lui Mandela și colaboratorilor avea să fie dat uitării un an mai târziu, în 1961, când autoritățile și-au îndreptat atenția către votarea noii Constituții, în care politica de apartheid era oficializată ca politică de stat.
În acest context, Nelson Mandela a adoptat o poziție extremă, îndemnând populația, printr-o serie de discursuri, la grevă generală. În replică, autoritățile au decis mobilizarea armatei și declararea stării de urgență. În același an, Nelson Mandela și liderii protestararilor au hotărât formarea unei grupări radicale de luptă contra guvernului.
Mandela a continuat lupta și pe plan extern, în 1962 participând la Conferința Pan-africană pentru Promovarea Drepturilor Omului, unde a fost primit cu simpatie. La întoarcerea în țară, însă, a fost arestat sub acuzația de părăsire ilegală a țării și îndemn la revoltă. Condamnat pe viață la 12 iunie 1964, a fost eliberat, după 26 de ani închisoare, la 11 februarie 1990.
La un an după eliberarea sa din închisoare, în 1991, la prima Conferință a Congresului Național African (ANC) desfășurată în Africa de Sud, Nelson Mandela a fost ales președinte al congresului, iar Oliver Tambo a fost însărcinat să organizeze alegeri generale. A condus negocierile cu președintele țării F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale.
Anul 1993 i-a adus recunoașterea internațională, prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace, alături de fostul președinte al Africii de Sud, Frederik Willem de Klerk. A primit, de-a lungul timpului, peste 250 de distincții și medalii.
Nelson Mandela a fost ales președinte al Africii de Sud prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ. A depus jurământul, la 10 mai 1994, devenind primul președinte de culoare al Africii de Sud. Mandatul liderului sud-african s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat și a inegalității și prin promovarea reconcilierii rasiale. A pus bazele unei comisii pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei.
A fost președinte al Congresului Național African din 1991 până în 1997. În 1996 a ratificat o nouă constituție a statului sud-african. În 1999 s-a retras de pe scena politică și s-a concentrat asupra activităților de binefacere pentru combaterea sărăciei și a HIV/SIDA. A organizat, în 2003, primul concert mondial dintr-o serie dedicată campaniei sale anti-SIDA, denumită 46664, după vechiul număr purtat în închisoare. În 2004, a pus bazele Fundației ”Nelson Mandela”, a Fondului ”Nelson Mandela pentru copilărie” și a Fundației ”Mandela Rhodes” pentru a-și continua activitatea umanitară. Nelson Mandela a murit la 5 decembrie 2013, la Johannesburg.
Sursa: agerpres.ro
