În fiecare an, la 18 iulie – ziua în care s-a născut Nelson Mandela – Organizația Națiunilor Unite se alătură apelului făcut de Fundația ”Nelson Mandela” pentru a marca această zi ca Ziua internațională Nelson Mandela, scrie www.un.org.
În noiembrie 2009, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a declarat ziua de 18 iulie ”Ziua internațională Nelson Mandela” , în semn de recunoaștere a contribuției fostului președinte sud-african la cultivarea păcii și a libertății
Rezoluția Adunării Generale A/RES/64/13 a recunoscut valorile promovate de Nelson Mandela și implicarea sa în slujba umanității, în domeniul soluționării conflictelor și al relațiilor rasiale, promovarea și protejarea drepturilor omului, reconcilierea, egalitatea de gen și drepturile copiilor și a altor grupuri vulnerabile, precum și în dezvoltarea comunităților sărace și subdezvoltate. Aceasta recunoaște, de asemenea, contribuția liderului sud-african la lupta pentru democrație pe plan internațional și promovarea unei culturi a păcii în întreaga lume, se menționează pe același site.
Mesajul zilei de 18 iulie este acela de a acționa în serviciul comunității pentru a transforma lumea într-un loc mai bun. În această zi, fiecare persoană, instituție să-și dedice 67 de minute din timpul propriu pentru a-i ajuta pe alții, în semn de omagiu față de valorile apărate de primul președinte de culoare al Africii de Sud.
Cele 67 de minute reprezintă cei 67 de ani pe care Nelson Mandela i-a pus în slujba umanității, ca avocat al drepturilor omului, un prizonier al conștiinței, un om al păcii internaționale și primul președinte al Africii de Sud, libere, ales în mod democratic.
Această zi a fost inspirată de către apelul făcut de Nelson Mandela, în 2008, și adresat următoarei generații de a-și asuma sarcina conducerii în abordarea nedreptăților sociale ale lumii spunând că „este în mâinile voastre acum”.
Nelson Rolihlahla Mandela s-a născut la 18 iulie 1918, la Mvezo, Africa de Sud. Mandela a urmat cursurile Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă, devenind membru al formațiunii politice Congresul Național African (1942) și a fost unul dintre întemeietorii Ligii Tinerilor, alături de William Nkomo, Walter Sisulu, Oliver R. Tambo, Ashby P. Mda.
Spiritul organizatoric al lui Nelson Mandela s-a făcut remarcat în alcătuirea unui program politic al Ligii Tinerilor. Se milita pentru egalitatea în drepturi a tuturor africanilor și reprezentarea directă în Parlament. Totodată, programul lui Mandela specifica și revizuirea dreptului de proprietate (în acel moment persoanele de culoare nu aveau dreptul să dețină proprietăți funciare), precum și accesul la educație și cultură în mod liber, fără discriminări rasiale.
Necazurile și lupta propriu-zisă cu autoritățile au început în 1948, când Partidul Național, care îi reprezenta pe albi și promova politica de apartheid, a câștigat alegerile generale. În aceste condiții, Congresul Național African nu a recunoscut alegerile și a îndemnat toate persoanele de culoare la boicot. Autoritățile au dispus arestarea sa și a apropiaților săi. Mandela a primit o sentință de privare de libertate cu suspendare, fiind acuzat de promovarea comunismului. De asemenea, a fost declarat persona non-grata, în Johannesburg, timp de șase luni. În ciuda restricției, Mandela și-a continuat activitatea de avocat alături de Oliver Tambo, reprezentând în instanță persoanele de culoare nedreptățite de legea apartheid-ului.
Mandela a fost arestat de mai multe ori, pentru ca apoi să fie judecat pentru înaltă trădare, iar Congresul Național a fost scos în afara legii. Procesul ”înaltei trădări” intentat lui Mandela și colaboratorilor avea să fie dat uitării un an mai târziu, în 1961, când autoritățile și-au îndreptat atenția către votarea noii Constituții, în care politica de apartheid era oficializată ca politică de stat.
În acest context, Nelson Mandela a adoptat o poziție extremă, îndemnând populația de culoare, printr-o serie de discursuri, la grevă generală. Răspunsul autorităților a fost unul extrem de dur: mobilizarea armatei și declararea stării de urgență. În același an, liderii africanilor de culoare în frunte cu Nelson Mandela au hotărât formarea unei grupări radicale de luptă contra guvernului. Legile apartheid-ului deveniseră tot mai dure, persoanele de culoare erau bătute pe stradă și maltratate de oricine, fără ca poliția să intervină.
Mandela a continuat lupta și pe plan extern, în 1962 participând la Conferința Pan-africană pentru Promovarea Drepturilor Omului, unde a fost primit cu deosebită simpatie inclusiv de către reprezentanții ONU.
La întoarcerea în țară, însă, a fost arestat sub acuzația de părăsire ilegală a țării și îndemn la revoltă. Condamnat pe viață la 12 iunie 1964, a fost eliberat, după 26 de ani închisoare, la 11 februarie 1990.
La un an după eliberarea sa din închisoare, în 1991, la prima Conferință a Congresului Național African (ANC) ținută pe teritoriul Africii de Sud, Nelson Mandela a fost ales președinte, iar Oliver Tambo a fost însărcinat să organizeze alegeri generale. În acest context, a condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale.
Anul 1993 i-a adus recunoașterea internațională și respectul tuturor liderilor mondiali, prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace, alături de fostul președinte al Africii de Sud, Frederik Willem de Klerk. A primit, de-a lungul timpului, peste 250 de distincții și medalii.
Nelson Mandela a fost ales președinte al Africii de Sud prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. A depus jurământul, la 10 mai 1994, devenind primul președinte de culoare al Africii de Sud.
Guvernarea liderului sud-african s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. De asemenea, a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei.
El a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. În 1996 a ratificat o nouă constituție a statului sud-african. În 1999 s-a retras de pe scena politică, concentrându-se pe activități caritative în combaterea sărăciei și a epidemiei HIV/SIDA. Astfel, în 2003, a organizat primul dintr-o serie de concerte mondiale în cadrul campaniei sale anti-SIDA, numită 46664, după vechiul număr purtat în închisoare. În 2004, a creat Fundația ”Nelson Mandela”, Fondul ”Nelson Mandela pentru copilărie” și Fundația ”Mandela Rhodes” pentru a-și continua activitatea umanitară.
Londra a găzduit, în 2009, ceremonia de dezvelire a unei statui din bronz masiv, ridicată în onoarea sa. Statuia, înaltă de 2,74 metri, este amplasată în piața din fața parlamentului britanic, stând alături de cele ale lui Abraham Lincoln și Winston Churchill, și reprezintă un simbol al acelor care au rezistat în fața opresiunii. ”Cu toate că această statuie este a unui singur om, ar trebui să îi reprezinte pe toți aceia care au rezistat în fața opresiunii, mai ales pe locuitorii țării mele”, a declarat Nelson Mandela, cu acel prilej.
În același an, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a proclamat ziua de 18 iulie (ziua sa de naștere) ca fiind Ziua Mandela.
Nelson Mandela nu a mai apărut în public din 2010. Ultima sa apariție a fost cea de la finala Campionatului mondial de fotbal, organizat, de Africa de Sud.
Din 2011 până în 2013, Nelson Mandela, pe fondul tuberculozei, boală pe care a contactat-o în timpul detenției pe insula-închisoare Robben Island, din largul Cape Town, a fost spitalizat de mai multe ori din cauza mai multor complicații. Din septembrie 2013, fostul președinte sud-african era îngrijit la domiciliul său, de 22 de medici, starea sănătății sale fiind monitorizată permanent.
Nelson Mandela a încetat din viață la 5 decembrie 2013, la Johannesburg, după ce timp de mai multe săptămâni a respirat cu ajutorul unui aparat de oxigenare. La ceremonia memorială oficială organizată la 10 decembrie 2013, pe stadionul FNB din Johannesburg, au venit să-i aducă un ultim omagiu aproximativ 100 de șefi de state, de guvern și lideri politici importanți, alături de prieteni și membri ai familiei lui Nelson Mandela, dar și peste 60.000 de simpli cetățeni.
Sursa: agerpres.o
