Eclipsa totală de Soare, ultima din secolul al XX-lea și al mileniului al doilea a avut loc la 11 august 1999. Bucureștiul a fost singura capitală europeană situată exact pe linia centrală a benzii de totalitate (zona de maximum la ora 14:07, ora locală), care a mai cuprins și alte orașe importante din România, printre care Arad, Timișoara, Râmnicu Vâlcea, Mangalia.
Eclipsa a fost considerată, din mai multe puncte de vedere, Eclipsa secolului. Aceasta a făcut parte din categoria Eclipselor totale de Soare. Teritoriul țării noastre a fost cuprins de eclipsa totală, orașul București fiind singura capitală europeană situată exact pe linia centrală a benzii de totalitate. Fenomenul a început în nordul Oceanului Atlantic, la 700 km est de New York și 300 km sud de Noua Scoție, la răsăritul soarelui. După ce a traversat Atlanticul, a ajuns în sud-vestul Angliei. Peste canalul Mânecii, eclipsa a intrat pe continentul european, evitând Parisul, ce a rămas la 30 kilometri în sudul fâșiei. După sudul Luxemburgului și al Germaniei, a traversat zona centrală a Austriei și Ungariei, ocolind capitalele acestor state și ajungând, prin nordul Serbiei, pe teritoriul românesc.
După traversarea României, fâșia de umbră a lunii a măturat nord-estul Bulgariei și Marea Neagră, tăind ulterior, pe diagonală, Turcia, trecând cam la 150 de km nord de Ankara. După trecerea Mării Negre, banda de totalitate s-a îngustat, străbătând nord-vestul Siriei, Irakul, Iranul, sudul Pakistanului și India centrală. Traiectoria umbrei lunii a părăsit Terra undeva în golful Bengal, la apusul soarelui. Pe teritoriul românesc s-a produs și cea mai mare acoperire a soarelui, de 103%, adică umbra lunii a acoperit o zonă puțin mai întinsă decât discul soarelui; tot aici a fost și cea mai mare înălțime a soarelui — 59 grade; ora optimă a fost ora 14 și 4 minute; durata maximă a totalității — perioada de întuneric total — 2 minute și 23 de secunde; tot la noi s-a manifestat și cea mai mare lățime a benzii de totalitate, adică 112 kilometri. Munții Parâng și Retezat au asigurat cele mai mari înălțimi de pe care s-a putut observa eclipsa; la Mangalia probabilitatea de cer senin a fost de 83%, la cote asemănătoare fiind și pentru București, Arad și Timișoara. Umbra lunii a străbătut suprafața Terrei pe o lungime de 14 000 de kilometri, în 3 ore și 7 minute.
La penultima Eclipsa totală de soare, vizibilă de pe teritoriul țării noastre, care a avut loc la 15 februarie 1961 și a cărei bandă de totalitate a străbătut teritoriul României pe direcția Zimnicea, Constanța trecând și prin București, nu a putut fi observată de populație și nici chiar de către astronomii profesioniști, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile. Vremea proastă nu a permis observarea coroanei solare. S-a întunecat și nu s-a putut realiza decât cronometrarea timpului de totalitate. Următoarea eclipsă totală de soare vizibilă de pe teritoriul țării noastre va avea loc în anul 2236.
Sursa: agerpres.ro
