În fiecare an, la 1 august, este marcată Ziua tanchiștilor.
Intuind avantajele oferite de carele de luptă, pe parcursul anului 1919, Ministerul de Război a solicitat guvernului francez achiziționarea a 225 de ”care luptă”. În acest sens, a fost trimisă la centrul de la Ambronay o ”comisie” militară română, pentru achiziționarea de tancuri ușoare. În luna iunie 1919, însă, la solicitarea colonelului Traian Pascal, s-a aprobat reducerea numărului la 72 de care, motivând că ”în stadiul în care se găsește acum organizarea acestor mașini de război, ele nu pot fi utilizate individual în operațiuni tactice rapide”, se arată în volumul ”Calendarul Tradițiilor Militare” (2010).
Prima ”Școală franceză de care de asalt pentru ofițerii și trupa română” urma să fie înființată la garnizoana militară din Mihai Bravu (județul Giurgiu), dar, în urma verificării condițiilor existente acolo, s-a dispus înființarea ei la Giurgiu, aceasta începând să funcționeze la 21 iulie 1919, însă cu un număr redus de personal, cadrele școlii române fiind instruite de către francezi. În aceeași perioadă, au început demersurile pentru pregătirea Școlii de Care de Asalt la Mihai Bravu, ale cărei cadre de instrucție aveau să fie române, aprobarea în acest sens fiind dată la 1 august 1919, prin rezoluția generalului Rășcanu.
Pregătirea personalului de specialitate a continuat la Giurgiu, înființându-se aici, la 1 octombrie 1919, Batalionul carelor de asalt, prima formațiune de tancuri a Armatei Române. Datorită spațiului insuficient de la Giurgiu, la 15 ianuarie 1920 s-a dispus dislocarea batalionului la Târgoviște, iar la 1 ianuarie 1921, a luat ființă Regimentul de Care de Luptă. La 1 noiembrie 1939, a fost înființat Regimentul 2 Care de Luptă, cu garnizoana la Târgu Mureș, potrivit site-ului www.forter.ro.
Sursa: agerpres.ro
